Afecțiunile parodontale sunt una dintre cele mai frecvente probleme ale cavității orale, dar care cel mai adesea rămân nediagnosticate. Acest lucru se datorează adesea simptomelor care nu evoluează proporțional cu gravitatea bolii, ele de obicei rămânând mult mai ușoare, și astfel ajung să fie ignorate o perioadă lungă. Primul și cel mai persistent simptom sunt sângerările gingivale.

Consultația

Dacă aveți vreo suspiciune că aveți o suferință de natură parodontală, sau dacă medicul dumneavoastră stomatolog observă o asemenea afecțiune, primul pas este o vizită la medicul parodontolog. Acesta vă va efectua un consult complet, însoțit de realizarea unei fișe parodontale, ce va urmări măsurarea gingiei din jurul fiecărui dinte cu ajutorul unui instrument cu gradații (Fig. 5.3.1). În funcție de aceasta se va pune un diagnostic și se va recomanda un plan de tratament aferent.

Tratamentul. Terapia inițială

Având în vedere că boala parodontală este inițiată și susținută de prezența tartrului și a plăcii bacteriene la nivel subgingival, prima etapă o va reprezenta igienizarea profesională a acestora. Ultimele studii realizate în anul 2019 plasează ca și eficiență și „standard de aur” în terapia inițială detartrajul si surfasajul (chiuretajul) mecanic al rădăcinilor, cu ajutorul chiuretelor și al aparatului cu ultrasunete. Acest proces se va realiza în cel mult 2 ședințe, ce vor fi programate la maxim 48 de ore una de cealaltă, și poartă denumirea de ‘Full mouth scaling’. Fiecare ședință va presupune curățarea sub anestezie a dinților unei arcade, acolo unde aceștia prezintă pungi parodontale, și irigarea/spălarea ulterioară cu soluții antiseptice pentru a dezinfecta complet zona subgingivală.

Antibiotice

În funcție de faza în care a fost prinsă boala, dacă aceasta este acută sau cronică, dar și în funcție de gravitatea și dimensiunea pungilor parodontale, medicul dumneavoastră vă va recomanda în urma etapei de terapie inițială asocierea unor antibiotice pe o durată cuprinsă între 5 și 14 zile. În cazurile severe, cu retracții mari ale gingiilor și pungi parodontale adânci (Fig. 5.3.2) se poate indica asocierea a 2 antibiotice, pentru a cuprinde un spectru cât mai larg antibacterian. De asemenea, în cazurile refractare la tratament sau în cele recidivante, se va realiza o antibiogramă a secrețiilor parodontale urmată de un tratament medicamentos în funcție de rezultatele acesteia.

Clorhexidina. Apă de gură, geluri, paste de dinți

Tot în urma terapiei inițiale vi se va prescrie utilizarea unei ape de gură antibacteriene pe bază de clorhexidină și uneori a unor geluri pentru aplicare direct la nivelul gingiilor.

Este foarte importantă utilizarea acestora conform indicațiilor, pentru nu mai mult de 14 zile, deoarece utilizarea lor îndelungată prezintă efecte adverse, precum pătarea dinților și alterarea senzațiilor gustative. De asemenea, pastele de dinți concepute pentru afecțiuni gingivale vor aduce un beneficiu și vor fi recomandate pentru utilizare pe termen lung.

Dușul bucal, ața dentară, periuțele interdentare

Unul dintre aspectele cele mai importante în momentul igienizării personale de acasă a danturii este curățarea interdentară a dinților, acesta fiind locul din care pornesc cel mai frecvent problemele de natură parodontală. Pentru a facilita acest lucru, în ultima perioadă au apărut pe piață tot mai multe dispozitive din categoria irigatoarelor bucale (duș bucal). Prin proiectarea unui jet subțire de apă/apă de gură, acestea curăță eficient și confortabil zona dintre dinți, aducând astfel pe termen lung un beneficiu extrem de important sănătății dinților și a gingiilor.

În afară de acestea, este important să se folosească și ața dentară și periuțele interdentare, zilnic, pentru a obține eficiență maximă în igienizarea zonei interdentare.

Vizita de reevaluare

După terapia inițială și indicațiile de igienizare, medicul parodontolog vă va chema la reevaluare la 2-3 luni, pentru a vedea evoluția tratamentului. Este necesară această perioadă de pauză pentru a da timp organismului să reacționeze și să activeze mecanismele de regenerare, astfel se va observa eficiența terapiei și evoluția/involuția bolii. În cazurile în care nu se observă un progres substanțial, se va relua din nou terapia inițială, iar în cazurile recidivante se va asocia și o terapie chirurgicală pentru regenerarea tisulară. De asemenea dinții cu mobilitate crescută vor fi incluși într-o imobilizare prin unirea lor cu o bandă de sârmă sau fibră de sticlă pentru sporirea stabilității lor (Fig. 5.3.3).

Terapia de menținere

Pe termen lung, lucrurile în general evoluează foarte bine dacă se respectă detartrajele periodice la 4-6 luni, iar igiena personală este strictă și realizată cât se poate de atent. De asemenea se recomandă o atenție sporită, iar la primele semne de sângerare gingivală să fie programat un control. Chiar dacă boala parodontală nu se poate vindeca, ea poate fi stopată și ținută sub control printr-o igienă personală strictă, combinată cu igiena profesională periodică realizată la cabinet de către medicul dentist. Odată ce lucrurile se stabilizează, se va recomanda continuarea tratamentului cu reabilitarea protetică, pentru înlocuirea dinților absenți și îmbunătățirea atât funcțională cât și estetică.

În cazul din imagine (Fig. 5.3.4.), s-a realizat inițial tratamentul bolii parodontale, prin detartraje și surfasaje radiculare, asociat cu îmbunătățirea igienei personale. Ulterior, a urmat un tratament protetic fiind realizate coroane metalo-ceramice, ce au restabilit complet funcția masticatorie și estetică. Pacienta revine la cabinet periodic, la fiecare 4 luni, pentru control și igienizare.

Bibliografie:

• Pierpaolo Cortellini, Nabil F. Bissada, Mucogingival conditions in the natural dentition: Narrative review, case definitions, and diagnostic considerations, DOI: 10.1111/jcpe.12948
• Niklaus P. Lang, P. Mark Bartold, Periodontal health, DOI: 10.1111/jcpe.12936.