Radiografiile dentare digitale - mai putina radiatie

La fel cum in arta fotografica s-a trecut de la fotografia pe film si hartie la cea digitala si prelucrarea pe calculator, la fel si radiologia stomatologica trece incet de la filmul conventional la radiografia digitala.

Digitizarea in radiologie este expresia cea mai puternica a evolutiei tehnologiei de la descoperirea radiatiilor X incoace. Desi au trecut aproape 30 de ani de la aparitia primului senzor digital intraoral, implementarea si utilizarea pe scara larga a radiologiei dentare digitale in Romania este, inca, deficitara prin comparatie cu celelalte state europene. Motivele sunt multiple, incepand de la lipsa echipamentelor röntgen din cabinetele medicilor dentisti romani, pana la costurile de achizitie mari si ezitarile in utilizarea calculatoarelor.

Pentru a realiza o radiografie digitala medicul va folosi un tub Roengen normal si va plasa in cavitatea orala o placuta nu prea mult diferita de filmul cunoscut de noi. Asadar, pentru a realiza o radiografie dentara digitala se foloseste acelasi emitator de radiatii X ca in cazul filmului conventional, insa cu modificarea setarilor astfel incat timpul de expunere sa fie mai scurt si doza de radiatie mai mica.

Exista doua mari categorii de senzori digitali care pot inlocui filmul conventional:

A. Senzorii CCD (Cf. engl. charge-coupled devices) similari celor din aparatele de fotografiat digitale, atat de banale in ziua de azi si sunt cel mai des utilizati de medici. Pentru a realiza o radiografie dentara acesti senzori se plaseaza in cavitatea orala in locul filmului fiind conectati printr-un cablu la un calculator. In momentul realizarii radiografiei (expunerii la radiatia X), receptorul va prelua imaginea dintilor si o va transmite calculatorului putand fi vizualizata aproape instant de catre medic. Acesti senzori exista in prezent si in varianta wireless.

B. Placutele de stocare a imaginii (PSI sau PSP in engleza “Phosphor storage plates”) care sunt aproape identice ca aspect cu filmele conventionale diferenta fiind ca imaginea se memoreaza pe ele fara a fi vizibila cu ochiul liber, pana in momentul scanarii pentru a putea fi vizualizata pe calculator. Dupa scanare placuta se reseteaza si poate fi utilizata pentru o noua radiografie. [3]

De ce ar fi nevoie de radiografii digitale pe care sa le vedem pe calculator?

1. Radiografia digitala aduce pacientului beneficiul unei doze de radiatie mult scazute. Cercetarile in domeniu ale lui Haring si Howarten atesta o reducere a radiatiei de pana la 80% in momentul expunerii senzorului comparativ cu filmele, acest fapt datorandu-se proprietatilor senzorului, care il fac mult mai sensibil la fotonii radiatiilor X [1] 2.Posibilitatea prelucrarii imaginii pe calculator este, unul dintre cele mai mare avantaje pe care imagistica digitala le are asupra filmului conventional. Producatorii includ in software-ul programelor o gama diversificata de metode de procesare, dintre care: modificarea contrastului, inversare a tonurilor de gri, magnificarea, colorare artificiala, realizarea de masuratori etc. 3.Calitatea imaginii obtinute. Majoritatea senzorilor digitali existenti in prezent pe piata au o rezolutie a imaginii net superioara filmului conventional (12 perechi de linii/mm). Aceasta inseamna ca pe radiografiile digitale medicul poate identifica informatii care nu ar fi fost vizibile pe un film conventional. [2] 4.Economia de timp reprezinta un avantaj esential, mai ales in cazul sistemelor CCD care permit afisarea imaginii imediat dupa expunere. De asemenea, si in cazul sistemelor PSI, chiar daca exista un timp mort intre scanarea si vizualizarea imaginii, metoda este semnificativ mai rapida decat developarea conventionala in camera obscura. 5.Ecologic (neinvaziv pentru mediu). Nu sunt folosite substante chimice pentru developare. Toate tipurile de senzori permit reutilizarea lor (pentru un numar de cateva mii de expuneri in cazul CCD-urilor si cateva sute in cazul PSI). Totusi, daca manevrarea lor nu se face cu atentie, ei se pot zgaria sau deteriora.

In contextul celor prezentate mai sus putem conclude ca intrebarea majora atat pentru medici cat si pentru pacienti nu este “de ce radiografii digitale?”, ci “de cand incep si eu sa fac radiografii digitale?”

Dr. Marius Bud

Bibliografie

1. Haring J, Howarten L. Dental Radiography Principles and Techniques. 3rd Edition. Philadelphia: Elsevier, 2006:351-352. 2. Doudibertiere L, Etienne G. Tratament des images radiographiques numerises. Modification. Amelioration. Inf Dent 1991;25(12):36-40. 3. Bazele radiologiei digitale stomatologice. Marius Bud, Floarea Fildan. Editura Alma Mater 2008