Implanturile dentare, tot mai populare în ultimii ani, sunt un mod de a înlocui unul sau mai mulți dinți pierduți. Fie că este vorba de carii dentare avansate, boală parodontală, afecțiuni generale sau traumatisme, implantul dentar este cea mai recomandată soluție pentru a rezolva o edentație.

Implantul dentar poate fi de diferite lungimi și grosimi, fiind personalizat pentru fiecare pacient în parte. Funcția principală este de a înlocui rădăcina dintelui pierdut. Implanturile sunt realizate din titan, un aliaj frecvent utilizat în medicină, inclusiv pentru protezele valvulare sau protezele de șold, acesta fiind foarte biocompatibil. Implantul dentar este alcătuit din 2 componente: implantul propriu-zis, care vine înșurubat în os, și bontul protetic care se vede în cavitatea orală, peste care se așază coroana dentară. În cazul în care s-au pierdut toți dinții de pe o arcadă se pot folosi 6 implanturi la maxilar (ALL-ON-6) și 4 implanturi la mandibulă (ON-ALL-4), pentru a prelua forțele mușcăturii pacientului. Numărul exact de implanturi se stabilește după investigații imagistice 3D cum ar fi CT-ul dentar (CBCT=cone beam computer tomography) sau 2D radiografia panoramică, care oferă informații despre grosimea și înălțimea osului și ajută și la planificarea și determinarea poziției viitoarelor implanturi.

Peste implanturile dentare se pot pune atât lucrări fixe, cimentate sau înșurubate, cât și lucrări mobilizabile. Acestea din urmă au avantajul că pot fi îndepărtate periodic și voluntar de către pacient pentru a putea igieniza bonturile protetice în special în zona de lângă gingie, unde se adună frecvent placă bacteriană și tartru.. Această igienizare realizată periodic și cu strictețe asigură un prognostic favorabil a întregii lucrări. Un alt aspect important este fizionomia edentatului total, care este îmbătrânită din cauza atrofiei osoase, dar cu ajutorul protezei se reușește redarea plenitudinii buzelor și obrajilor, conferind astfel un aspect întinerit.

Etapa 1: Planificarea și inserarea implanturilor

Secțiunea din CT-ul dentar inițial (Fig. 3.9.1, Fig. 3.9.2) în care se vede că singurii dinți restanți sunt cei 2 canini inferiori care nu mai prezintă implantare în os și deci nici stabilitate, fiind irecuperabili. După examenul radiologic și planificarea etapei chirurgicale s-au efectuat extracțiile și inserarea implanturilor. Acestea vor rămâne acoperite de gingie timp de 3-6 luni, perioadă necesară vindecării și integrării implanturilor în os.

Etapa 2: Descoperirea implanturilor

Gingia se decupează și în implant se înșurubează bonturile de vindecare. Aceste bonturi, diferite de cele protetice, sunt șuruburi care se montează pentru o perioadă de aproximativ 14 zile pentru a ajuta la vindecarea și conformarea gingiei și crearea unui manșon în jurul bontului protetic. După această perioadă ele se îndepărtează.

Etapa 3: Realizarea lucrării protetice

După perioada de osteointegrare de aproximativ 3-6 luni și etapa de descoperire a implanturilor se poate realiza proteza mobilizabilă. Aceasta este alcatuită din 3 componente:

1. Implanturile dentare (Fig. 3.9.3),
2. Bara care face legătura dintre cele 6 implanturi (Fig. 3.9.4)
3. Proteza finală (Fig. 3.9.5) care se așază peste bară

Proteza este realizată de către tehnicianul dentar care utilizează o copie din gips a arcadelor dentare (Fig. 3.9.6 și Fig. 3.9.7) în care va poziționa replici ale implanturilor. Poziționarea acestor replici se face pe baza unei amprente. Aceasta se ia cu ajutorului unui suport personalizat fiecărui caz numit „portamprentă individuală” (Fig. 3.9.9) în care se plasează un material de amprentă.

Pentru a transmite laboratorului de tehnică dentară poziția exactă a implanturilor dentare se folosesc dispozitive speciale, numite bonturi de transfer, care se înșurubează în implant. Acestea vor rămâne prinse/fixate în materialul de amprentă. Pentru a ne asigura că rămân perfect paralele și nu-și modifică deloc poziția în materialul de amprentă, ele se solidarizează. (Fig. 3.9.8)

Mai întâi se realizează bara (Fig. 3.9.10) peste care se va aplica viitoarea lucrare. Apoi se realizează o machetă a lucrării pentru a analiza corectitudinea ocluziei (mușcăturii) (Fig. 3.9.11) precum și înălțimea dinților și aspectul facial al pacientului (Fig. 3.9.12, și Fig. 3.9.13).

Proteza stă pe bară fără să se miște deoarece în baza protezei există elemente de ancorare siliconate de culoare galbenă așezate aproape una de cealaltă pe toată suprafața bazei (Fig. 3.9.14). Acele elemente creează fricțiune între proteză și bară și nu permite desprinderea involuntară a acesteia, chiar dacă pacientul mestecă alimente lipicioase. Proteza poate fi îndepărtată cu mâna doar printr-o acțiune voluntară a pacientului. Acest tip de lucrare reface funcția masticatorie, pacienții bucurându-se de toate tipurile de alimente fără grija că proteza va cădea sau va sări.

Aspectul lucrării este unul natural, aceasta îmbunătățind estetica generală și fizionomia pacientului prin redarea conturului feței și plenitudinii obrajilor și a buzelor. Refacerea funcției masticatorii și redarea fizionomiei va aduce o îmbunătățire semnificativă a calității vieții pacienților care aleg acest tip de tratament (Fig. 3.9.15).

Bibliografie:

• Paulo Malo, Miguel de Araújo Nobre et. al. A longitudinal study of the survival of All-on-4 implants in the mandible with up to 10 years of follow-up. The Journal of the American Dental Association, Vol. 142, Iss. 3, 2011, Pages 310-320, ISSN 0002-8177
• Peck JN, Conte GJ. Radiologic techniques using CBCT and 3-D treatment planning for implant placement. Journal of the California Dental Association. 2008 Apr; 36(4):287-90, 292-4, 296-7.