….și cum s-au schimbat acestea în ultimii ani.

Interviu cu dr. Radu Bulat

De ce ai ales endodonţia că specialitate?

“There are no old roads to new directions.” Aceasta este viziunea echipei noastre de endodonţie la MB Dental, iar această frază explică foarte bine şi motivul pentru care am ales endodonţia: îmi place să adopt noutăţile tehnologice, îmi plac foarte mult gadgeturile şi tot ce este hi tech iar endodonţia e ramura stomatologiei care e evoluat spectaculos în ultimii ani, combinând armonios rigoarea medicinii dentare cu elementele de inginerie şi aparate sofisticate; toate cu un scop: asigurarea unui tratament cu un rezultat favorabil previzibil care să crească calitatea vieţii pacienţilor noştri .

Orice tratament stomatologic ar trebui să aibă ca scop salvarea dintelui natural al pacientului. Extracţia trebuie să fie o soluţie doar în cazul în care alte metode nu dau rezultate. Cum poate fi salvat un dinte cu ajutorul procedurilor endodontice?

Într-adevăr, extracţia ar trebui să fie ultima opţiune şi doar în cazul când au fost epuizate toate celelalte posibilităţi de tratament. Un tratament endodontic realizat corect pe un dinte devital (ce nu mai are nerv) transformă dintele într-un implant natural, ce poate funcţiona alături de alţi dinţi ani sau chiar zeci de ani. Aceasta, însă, doar cu condiţia unei abordări complexe, multidisciplinare. Pentru că dintele “salvat” endodontic să ne servească o perioada cât mă îndelungată de timp, e, cel puţin, la fel de importantă şi restaurarea coronară a dintelui.

În ce constă tratamentul endodontic de canal/radicular? Care sunt cauzele care duc la afectarea sau infectarea pulpei dintelui (nervului)?

Voi începe cu ultima întrebare, pentru că e foarte important să înţelegem de unde ajung bacteriile în dinte, pentru a şti să prevenim afecţiunea pulpei, sau să tratăm problema endodontică, când deja infectarea a avut loc. Bacteriile care le avem în cavitatea bucală, pot ajunge la nerv printr-o cavitate carioasă profundă netratată sau, mai rar, printr-o fractură sau chiar prin existenţa unei pungi parodontale ce se formează în jurul dinţilor la pacienţii cu boală parodontală. Deci, atât caria, cât şi afecţiunile parodontului, pot cauza infectarea nervului, din această cauză e foarte importantă profilaxia afecţiunilor dentare, igienă bună şi vizitele periodice la medicul dentist, ne pot scuti de un viitor tratament de canal.

În cazul în care totuşi pulpă a fost afectată, trebuie să ştiţi că orice tratament endodontic are două mari etape: tratamentul mecanico-antiseptic şi obturarea. Tratamentul mecanico-antiseptic e compus dintr-o combinaţie succesivă de preparări cu ace endodontice şi irigări cu diverse substanţe antiseptice, care, într-un final, asigura o dezinfecţie a canalului, prin înlăturarea unei cantităţi însemnate de bacterii şi dentină infectată. Aici, la MB Dental, folosind sistemele de ace rotative şi/sau reciprocitante din nichel-titan se poate o obţine o preparare mecanică într-un timp mai redus, decât cu acele manuale clasice din oţel, iar alternarea soluţiilor antiseptice asigură o acţiune dezinfectantă eficientă, eliminând un spectru mai mare de bacterii. Odată ce s-a încheiat această etapă, se trece la următoarea, cea a obturării. În canalele radiculare se introduce o răşină numită gutapercă, care e total inertă faţă de țusuturile înconjurătoare. Obturaţia de canal are scopul să sigileze etanş întreg canalul şi să închidă orice comunicare dintre canalul radicular şi ţesuturile ce-l înconjoară.

Există o percepţie conform căreia extirparea nervului ar fi sinonimă cu moartea acelui dinte. Este adevărat sau nu? Este un dinte fără nerv mai predispus la probleme?

Conceptul conform căruia un dinte fără nerv (adică pulpă) ar deveni mai fragil, a fost înaintat în anii ‘70, creşterea fragilităţii dinţilor trataţi endodontic a fost explicată prin faptul că dintele ar suferi o deshidratare, ulterior această teorie fiind infirmată, însă a fost prea târziu, teoria prins rădăcini în lumea ştiinţifică şi mai poate fi auzită şi azi.

Singură cauză pentru care dinții fără nerv ar fi mai fragili, e faptul că în timpul creării accesului către camera pulpară dar şi a tratamentului mecanic a canalelor radiculare se înlătura dentina, uneori nemotivat, astfel subţiindu-se pereţii dintelui. Aici ne vine în ajutor microscopul operator! Datorită magnificarii pe care acesta o oferă, medicul poate să creeze un acces nimim invaziv, înlăturând exact atât din dentină şi smalt, cât e necesar. Astfel, dinții trataţi endodontic de către un medic specializat în endodonţie nu au ”speranţa la viaţă” semnificativ modificată faţă de un dinte netratat.

Cu toate acestea, menţinerea vitală a pulpei dintelui e importantă şi rămâne un deziderat al tratamentului, ori de câte ori această e posibilă. Spre exemplu, când tratăm o carie profundă, care afectează şi pereţii din proximitatea camerei pulpare, se poate întâmpla ca înlăturând aceşti pereţi, să expunem pulpa la mediul extern. În trecut, acest fapt ar fi redus dramatic şansele de supravieţuire a pulpei dentare, iar mulţi medici dentişti ar fi luat decizia de a începe un tratament endodontic, acum însă datorită sistemului de digă, ce asigură izolarea dintelui de bacteriile din cavitatea bucală, dar şi a preparatelor de ultimă generaţie, putem preveni infectarea pulpei dentare.

Există cazuri în care nu se poate realiza un tratament endodontic sau situaţii în care nu da rezultate?

Este adevărat că nu toţi dinții pot fi trataţi endodontic, motivele pot fi diferite: caria extinsă ce a afectat cea mai mare parte a dintelui, patologia ţesuturilor ce menţin dintele în os, afecţiuni generale sau locale, ce nu permit realizarea unui tratament. Chiar şi în aceste cazuri, tratamentul de canal poate fi realizat, însă pronosticul dintelui rămâne sumbru, iar decizia de a realiza tratamentul poate fi luată de comun acord cu pacientul, însă reprezintă un compromis pentru medic.

Rata de succes pe termen lung a unui tratament endodontic depinde de mulţi factori. Contează ce patologie are dintele, dacă s-a mai intervenit pe el în trecut, dacă are sechele de la tratamentele precedente (ace fracturate, perforaţii), conformaţia sa anatomică etc. Chiar şi pentru un tratament executat corect rata de succes pe termen lung este în jur de 85% , eşecul celor aprox. 15% din cazuri au drept cauza formele sporulate de bacterii, rezistente la antiseptice, conformaţia complexă a spaţiului endodontic ce nu permite curăţarea sa eficientă.

Dacă procedurile endodontice despre care ne-aţi vorbit nu dau rezultat, care este soluţia la care pacientul poate apela?

Accesul spre canale se poate face atât prin coroana dintelui (adică ortograd), cât şi prin rădăcina (retrograd). În cazul în care tratamentul endodontic ortograd nu are succes, se poate recurge la cel retrograd, cu rezecția segmentului apical a rădăcinii. Acest segment poate conţine mai multe ramificaţii numite delta apicală, în care se pot adăposti bacteriile, astfel rezecția lui poate înlătura cauza patologiei persistente.

Cât timp durează un astfel de tratament ? E nevoie de mai multe vizite la cabinetul stomatologic sau se pot efectua într-o singură şedinţa? Ce complicaţii pot să apară?

Luând în considerare faptul că tratamentul la microscop e mult mai migălos, iar detaliile sunt observate şi li se acordă o importantă sporită, durata poate fi una mai mare. Durata medie a şedinţelor este de 1,5 – 2 ore, iar numărul şedinţelor poate varia în funcţie de complexitatea cazului de la 1 la 3 şi, în cazuri excepţionale, mai multe.

Ştim că faci aceste tratamente folosind multe aparate în jurul tău, dintre care cel mai spectaculor este microscopul endodontic, cu care noi pacienţii suntem prea puţin obişnuiţi să-l găsim într-un cabinet stomatologic. De ce este nevoie de microscop şi de ce până acum nu se folosea?

Microscopul stomatologic a fost elaborat în 1977 în SUA, iar în 1997 Asociaţia Americană de Endodonţie a decis că toate cursurile postuniversitare ce vizează endodonţia să cuprindă obligatoriu şi o parte practică de utilizare a microscopului. Tendinţa a început lent să fie acceptată pe toate continentele. Avantajele utilizării microscopului sunt incontestabile, ele fiind empirice, dar şi ştiinţifice, confirmate de studii. Odată cu implementarea tratamentului la microscop endodonţia a încetat să mai fie o ramură ”oarbă” a stomatologiei, acum dentiştii puteau vedea canalul până la punctul lui terminus şi controlau vizual fiecare faza a tratamentului . Mai mult decât atât, rata de succes a crescut considerabil, numărul canalelor omise (eroare responsabilă de o mare parte de eşecuri) în timpul tratamentului, fiind aproape egală cu zero.

Cu ce diferă realizarea acestor tratamente în prezent faţă de acum 10-20 de ani ?

Bazele teoretice ale unui tratament şi etapele sale au rămas practic nemodificate. În schimb, prin modernizarea instrumentarului s-a obţinut o simplificare a procedurilor şi reducere a timpului de lucru. Astfel, rezultatul care cândva era posibil de atins doar pentru un medic cu experienţa vastă şi ”mâini de aur”, acum îl poate obţine un medic tânăr, cu ”armamentarul” endodontic de ultima generaţie şi cunoştinţe teoretice suficiente pentru utilizarea lui, în timp mai redus şi cu eforturi mai mici. Simplificarea tratamentului pentru medic, accesibilitatea lui pentru pacient şi predictibilitatea rezultatului sunt, după părerea mea, roadele progresului în medicină dentară şi endodonţie.

Cum privesc pacienţii aceste tratamente având în vedere că totul se întâmplă în interiorul dintelui iar rezultatul nu este atât de evident şi spectaculor pentru ochii noştri, cum ar fi de exemplu, tratametele estetice de albire dentară sau refacerea esteticii prin faţete din ceramică integrală sau zirconiu ?

Sincer să fiu, nu ştiu 🙂 Endodonţia este, într-adevăr, o gaură neagră din perspectiva asta. Se tratează probleme de care pacienţii, până mai ieri, nici nu intuiau că le au, prin metode pe care ei nu le cunosc, iar uneori rezultatele pot apărea abia peste câteva luni, când pot fi observate primele semne de videncare a leziunilor osoase periapicale pe radiografii. În cazul durerilor dentare de cauză endodontică însă, tratamentul are efecte sesizabile aproape instant. Pacienţii, în general, sunt deschişi şi apreciază efortul depus de medic pentru a ”salva” dinții, chiar dacă nu mereu înţeleg toate detaliile sau etapele tratamentului.

Un tratament endodontic este o adevărată provocare atunci când eşti pacient din toate punctele de vedere, astfel încât sunt mereu recunoscător faţă de pacienţii mei pentru încrederea şi răbdarea acordată.