De ce ai ales să devii medic stomatolog?

Voi răspunde la aceasta întrebare cu o mica introducere despre experiența mea ca pacient în primul rând. În copilărie am neglijat total igiena orala și am avut câteva vizite la dentist doar în situatiile critice când durea un dinte. Pentru mulți oameni, astfel de amintiri nu sunt cele mai plăcute, dar în cazul meu au fost cumva fascinante, pentru ca îmi povestește mama ca eram mereu curioasa de ce se întâmpla în jur și puneam multe întrebări, doream sa văd ce face asistenta, cum pregătește anumite materiale. Ulterior, in jurul varstei de 10-11 ani, am început o serie lunga de tratamente stomatologice, chirurgicale, ortodontice, care nu doar ca mi-au rezolvat problemele dentare dar m-au și familiarizat oarecum cu domeniul stomatologic și m-au determinat sa iau în calcul profesia de medic stomatolog.

Chiar și acum mi se pare surpinzator, faptul ca nu mi-am schimbat apoi, pe parcursul anilor, idee legată de ce vreau să mă fac când o să fiu mare. Așa ca deși la început au fost curiozitatea și fascinatia unui domeniu nou descoperit, ulterior am înțeles ca lucrurile care ma determina cu adevărat sa îl practic sunt interacțiunea cu pacienții, provocarea de a le rezolva problemele cu care se prezinta, complexitatea situatiilor întâlnite care cer de la practician pe lângă cunostintele teoretice și abilitățile practice specifice ramurii stomatologice vizate și o oarecare creativitate și gândire inginereasca sa spun așa. Mai pe scurt, îmi plac provocarile, faptul ca fiecare situație e noua și cel mai important, ca rezultatul muncii mele aduce un plus în viața pacientilor, sau de multe ori chiar o schimbare radicala în bine.

Ai urmat o specializare în cadrul programului de rezidențiat al UMFST Târgu Mureș, de ce ai ales asta? Ce ți-a plăcut?

Am absolvit facultatea în 2020, în plină pandemie, fiind un moment inoportun pentru intrarea mea pe piața muncii. Am fost puțin nehotarata cu privire la ce și cum aș putea face, de unde sa îmi încep cariera, pe ce ramura stomatologica să mă axez, dacă sa plec sau nu din țara. Așa ca am decis sa iau lucrurile treptat, sa urmez programul de rezidentiat pe stomatologie generala, pentru a-mi consolida bazele pe toate ramurile și a ma orienta apoi pe parcurs, asupra carei directii să mă focusez. Mă bucur ca am luat decizia asta atunci, a fost un real ajutor la început de cariera, un sprijin pentru a ma familiariza exact cu ce presupune munca unui medic stomatolog, cu diversitatea cazurilor întâlnite în practica precum și multitudinea de resurse pe care le avem acum la dispoziție în acest domeniu, aici ma refer la tot ce înseamnă protocoale de lucru, concepte, tehnologie, materiale etc.

Ai deja o experiență clinică ca medic stomatolog, ce ți se pare cel mai provocator?

E greu sa aleg un singur lucru pe care sa îl numesc cel mai provocator. Cred ca este provocator în general faptul ca fiecare pacient, fiecare caz pe care îl am de tratat este unic. E nevoie de atenție sporita la început, în discutiile cu pacientul sa aflu nevoile și doliantele acestuia, apoi in etapa de diagnosticare pentru a identifica corect patologiile cu care se prezinta și cel mai decisiv sa spun ar fi alegerea planului de tratament, să mă asigur ca soluția pe care o propun este cea mai potrivita pentru situația respectiva și rezolva problemele initiale.

Din ce ai remarcat din experiența ta, pacienții sunt preponderent conștienți de problemele dentare pe care le au sau sunt surprinși să afle la consultație de existența lor?

Din situatiile întâlnite de mine în practica de zi cu zi, aș spune ca pacienții se împart în 2 mari categorii. O parte dintre ei sunt constienti de problemele pe care le au. Ei în general se prezinta la medic și știu exact cam ce e de făcut, sau chiar dacă nu au cunostiinte legate de tipurile tratamentelor de care au nevoie sunt constienti de complexitatea afectiunilor pe care le au și înțeleg ca e nevoie de o anumita etapizare și timp pentru rezolvarea lor. Iar în a 2-a categorie ar fi cei care de obicei se prezinta la medic pentru situații urgențe și nu știu exact care este situația actuala cu dantura lor, fiind altfel surpinsi sa afle în cadrul primei consultatii ca ar avea nevoie de mai multe tratamente decât se așteaptă, sau ca ceea ce li se potrivește ca tratament e mai complex decât se gandeau initial.

Cum sunt acceptate de către pacienți cazurile complexe pe care le tratați împreună cu echipa în care lucrezi? Mă refer aici la pacienții care au nevoie de intervenții multidisciplinare: parodontologie, ortodonție, endodonție, chirurgie.

Cred ca modul în care un pacient accepta mai ușor sau nu să fie integrat în circuitul nostru de lucru și anume ca o echipa de medici ofera tratamentele de care el are nevoie și practic mai multe persoane contribuie interdisciplinar la rezolvarea cazului, tine partial de ce am spus mai sus, legat de categoria din care face parte pacientul. Cei care sunt constienti de complexitatea situației cu care se prezinta și decid sa o rezolve, sunt deschiși sa colaboreze și sa accepte tratamentele propuse, ba mai mult acesta este poate și un motiv pentru care aleg să se trateze în clinica noastră știind ca au acces la expertiza specialistilor pe diverse ramuri stomatologice. Iar pe de alta parte este esentiala comunicare dintre medicul care propune planul de tratament și pacient. De accea punem foarte mare accent pe informațiile amanuntite oferite pacientului despre situația lui, explicam cu ajutorul fotografiilor problemele identificate, posibilitățile de tratament pe care le propunem, ce presupun exact aceste, care ar fi rezultatul obtinut ulterior, pentru a ne asigura ca pacientul înțelege și alege sa accepte o colaborare interdisciplinara sau nu, în cunoștința de cauza.

Ce îți place să faci cel mai mult înafara cabinetului? Ai pasiuni despre care vorbești cu pacienții tăi?

Sunt o persoana destul de activa și mi-am păstrat curiozitatea pe care o aveam în copilărie, așa ca am tot încercat sa îmi ocup timpul liber cu lucruri destul de diverse. Îmi place sa calatoresc, sa vizitez locuri noi; ocazional merg cu prietenii la cinematograf, spectacole de teatru, de stand-up comedy, concerte, diverse conferințe de dezvoltare personala, am făcut și un curs de improvizatie teatrala anul trecut. Citesc cam o carte pe luna, care sa nu aibă legătura cu domeniul medical, și aici jonglez intre toate genurile (clasice, acțiune, ficțiune, psihologic, dezvoltare personala etc). În incercarea de a menține un stil de viața sănătos am încercat câteva sporturi pe parcursul anilor, dar în 2020, odată cu venirea pandemiei, am descoperit alergatul și de atunci nu m-am mai oprit. Alerg de 2-3 ori pe saptamana, ocazional particip la concursuri (semi-maraton), mai mult de dragul provocarii de a ma autodepasii și a atmosferei de acolo. Practic yoga săptămânal, care ma ajuta cumva sa echilibrez momentele în care nu am cea mai corecta poziție de lucru când sunt la cabinet și îmi reglez astfel postura. Nu prea vorbesc cu pacienții despre ce fac în afara cabinetului, foarte rar se nimereste sa aducem în discuție vre-un subiect comun, dar poate și din cauza faptului ca pacientul nu poate vorbi în timp ce eu lucrez, așa ca rămâne prea puțin timp pentru discutiile non- medicale.