Zâmbetul face parte din armonia esteticii faciale. Apariția unor defecte în zâmbet a fost demonstrată ca prima captare a atenției la interacțiunea cu alte persoane. Crearea unui zâmbet armonios ține cont de mai multe aspecte: dimensiunea dinților, respectarea proporțiilor „de aur” între lățime și lungime, raportul coroanelor dentare cu gingia adiacentă, ocluzia (mușcătura). Fiecare zâmbet este individualizat în funcție de vârsta pacientului, sex, forma feței, înălțime. S-a încercat crearea de șabloane care să ghideze medicii dentiști în ușurarea realizării unui zâmbet ideal. De cele mai multe ori, pentru integrarea unui zâmbet armonios, este necesar să fie făcute și modificări de contur ale gingiei. Medicii dentiști sunt deseori puși în dificultate pentru că noțiunea lor de frumos nu coincide întotdeauna cu cea a pacienților. De aceea există metode prin care se pot crea simulări ale lucrărilor protetice finale, pentru a putea ajunge la un consens. Conceptul de Digital Smile Design (DSD), a apărut în urma progresului științific și tehnologic și constă în realizarea unui design virtual a lucrărilor protetice finale. Pe baza acestui design, tehnicianul realizează în laborator o machetă din ceară a restaurărilor finale (wax-up). Aceasta va fi transpusă în cabinetul dentar cu materiale provizorii, iar pacientul își poate vizualiza fizic proporțiile viitoarelor fațete/coroane dentare. Dacă se mai efectuează modificări, acestea se pot face fără nici o repercusiune negativă, modificările transmițându-se și tehnicianului dentar. În primul rând, dacă pacientul prezintă lucrări dentare vechi, neadaptate și necorespunzătoare, se va recurge la îndepărtarea lor (Fig. 2.3.1).

Documentarea foto-video este indispensabilă în aceste cazuri. Pe fotografiile preluate, se efectuează design-ul, în funcție de situația clinică și dorințele pacientului (Fig. 2.3.2 și 2.3.3).

Se efectuează măsurători pentru a ghida tehnicianul dentar în privința dimensiunilor dentare (Fig. 2.3.4). Există situații când se impune și o remodelare gingivală pentru echilibrarea proporțiilor dintre gingie și dinte (Fig. 2.3.5).

Coroanele dentare necorespunzătoare se îndepărtează prin secționare, astfel acestea se distrug și nu mai pot fi utilizate (Fig. 2.3.6).

După îndepărtarea completă de pe dinți, se examinează bonturile dentare (dinții șlefuiți de sub lucrare), iar dacă aceștia prezintă leziuni distructive (carii, fracturi), ele vor fi remediate pentru a putea susține o nouă restaurare protetică pe termen lung (Fig. 2.3.7, 2.3.8).

După rezolvarea problemelor dentare și restabilirea volumului structural al dinților, aceștia sunt pregătiți în vederea amprentării pentru coroanele finale și demararea procedurilor de laborator (Fig. 2.3.9).

Mai există etape intermediare în care se fac probe pentru asigurarea bunei adaptări a coroanelor. La finalizare, acestea vor fi cimentate pentru termen lung, pacientului oferindu-i-se indicațiile de igienizare specifice și specificarea monitorizării periodice la 6 luni de zile (Fig. 2.3.10) (Fig. 2.3.11).

Bibliografie:

Levine B.J., Smile design integrating esthetic and function 2015 Ascheim K., Esthetic Dentistry: A Clinical Approach to Techniques and Materials 2015