Dr. Paul Ciobanu

Atunci când dinţii prezintă distrucţii prea avansate pentru a mai putea fi restauraţi cu succes pe termen lung prin metode directe se va apela la utilzarea reconstrucţiilor protetice. Cea mai cunoscută variantă a acestor reconstrucţii o reprezintă clasicile coroane de acoprire (“îmbrăcarea dintelui”). Trebuie ştiut că, de fapt, restaurările protetice sunt de mai multe tipuri, atât din punc te devedere al formei şi extinderii acestora, cât şi din punct de vedere al materialelor folosite pentru realizarea lor, fiecare prezentând anumite avantaje şi dezavantaje. Din acest motiv alegerea unui anumit tip de reconstrucţie trebuie facută tinând cont de fiecare situaţie în parte. Într-o clasificare simplistă am putea împărţi restaurarile protetice unidentare astfel:

1. În funcţie de materiale: - fizionomice: - metalo-ceramice (ceramică stratificată pe capă metalică) - integral ceramice - ceramică stratificată pe oxid de zirconiu - oxid de zirconiu monolit - nefizionomice: - diverse aliaje metalice, nobile sau nenobile
2. În funcţie de extindere: - coroane de acoperire (vor îmbrăca în totalitate dintele în cauză) - coroane parţiale - inlay/onlay/ overlay(nu vor acoperi în totalitate

dintele în cauză)

Restaurările integral cermice, fie că vorbim despre coroane de acoperire, coroane parţiale sau faţete, vin să raspundă celor mai ridicate cerinţe estetice. Datorită proprităţilor optice şi a posibilitătilor de stratificare, masele ceramice permit obţinerea unor restaurări ce vor mima aproape perfect aspectul de dinte natural. Un alt avantaj al restaurărilor integral ceramice, care în acelaşi timp impune şi anumite condiţii în ceea ce priveşte alegerea şi prepararea dinţilor ce vor fi restauraţi, îl reprezintă propritatea ceramicii de a putea realiza o adeziune chimică la smalţul dentar. Ca principale dezavantaje am putea menţiona tehnica mai laborioasă de cimentare, necesitatea prezenţei unor zone de smalţ (pentru a se putea realiza adeziunea chimică) şi aria mai restrânsă de indicații de folosire. Deşi estetică, ceramica este în acelaşi mai puțin rezistentă la solicitările mecanice și la forţele ce apar la nivelul cavității orale. Astfel restaurările integral ceramice au ca principală indicaţie zona frontală şi cea premolară unde forţele dezvoltate sunt mai mici în cazul coroanelor de acoperire și a punților dentare, în timp ce în cazul restaurărilor tip coroane parțiale (inlay/onlay) putând fi folosite cu succes pe zona posterioară. Primul pas în realizarea unei astfel de restaurări il reprezintă evaluarea dintelui ce va fi restaurat. Acesta trebuie sa îndeplinească 2 condiții importante: să prezinte zone smalț, care să asigure posibilitatea realizării unei cimentări adezive și să poată fi izolat corespunzător.