O întrebare frecventă a pacienților noștri este: „De ce ar trebui să mă programez la medicul dentist dacă nu am probleme cu dinții: durere, carii deranjante sau edentații?”. Răspunsul este foarte simplu: pentru că starea de sănătate a cavității orale implică atât sănătatea dinților cât și sănătatea țesuturilor ce îi susțin, adică țesuturile parodontale.
Trebuie avut în vedere faptul că starea dinților nu este întotdeauna concordantă cu starea țesuturilor parodontale. Deși prin prezența plăcii bacteriene și a tartrului dentar nu este afectat (încă) de carii sau complicații ale acestora, parodonțiul se poate afla într-o anumită stare de „îmbolnăvire” care variază de la o simplă gingivită până la o parodontită severă. De aceea, boala parodontală mai este numită malițios „boala dinților sănătoși”. Parodonțiul, adică structura de menținere a dintelui pe arcadă, este alcătuit din mai multe structuri: osul alveolar și ligamentele parodontale care creează o legătură între dinte, gingie și osul alveolar.
Cel mai vulnerabil punct al parodonțiului este șanțul gingival, ce se află la baza dintelui, între acesta și marginea gingivală liberă. Placa bacteriană și tartrul neîndepărtate corect printr-o igienă riguroasă se acumulează la acest nivel și reprezintă cauza declanșatoare a unei inflamații parodontale. Trebuie de asemenea înțeles de ce placa bacteriană are un efect distructiv asupra țesuturilor dentare: o parte din bacteriile prezente în cavitatea orală ce au ca principal suport nutritiv resturile alimentare îndepărtate prin periaj secretă o serie de toxine ce atacă suportul biologic al gazdei. (Fig. 5.1.1 și 5.1.2)
Etapele principale ale unei afecțiuni parodontale se succed astfel:
acumularea de placă bacteriană la nivelul șanțului gingival;
apariția gingivitei (inflamația gingiei) indusă de placa bacteriană;
pătrunderea plăcii bacteriene în șanțul gingival;
bacteriile distrug atașamentul gingiei la dinte și pătrund din ce în ce mai adânc în spațiul format;
osul ce înconjoară dintele se resoarbe (se distruge) și nivelul afectării crește;
între gingie și porțiunea de dinte care nu mai este înconjurată de os se formează o „pungă parodontală” care practic este un spațiu „mort” ce nu mai poate fi igienizat corespunzător de către pacient;
în acest stadiu diagnosticul este de: parodontită cronică.
fără tratament apar:
migrări dentare, dinții schimbându-și poziția din cauza lipsei de susținere;
mobilitate dentară, datorate aceleiași lipse de ancorare;
abcese parodontale, prin acumularea plăcii bacteriene în pungile adânci;
pierderea dinților prin resorbția osului și distrugerea ligamentelor.
Având în vedere această schemă de evoluție, pacientul se poate prezenta la specialistul parodontolog încă din prima fază a afectării parodontale: gingivita. Semnele principale ale gingivitei simple sunt:
primul – sângerarea gingivală la periaj;
modificarea culorii gingiei din roz pal în roșu aprins;
creșterea în volum datorată inflamației.
În cazul apariției oricărui tip de sângerare gingivală, pacientul este sfătuit să se adre- seze medicului parodontolog. Gingivita, fiind prima etapă inflamatorie din parcursul bolii parodontale, este complet reversibilă, atât timp cât este identificată precoce. (Fig. 5.1.3, 5.1.4)
Mulți pacienți tind să amâne vizita la medic, pentru că de cele mai multe ori nu este prezentă senzația dureroasă. Placa bacteriană greu accesibilă și mai ales tartrul pot fi îndepărtate printr-un simplu detartraj cu ultrasunete și un periaj dentar profesional efectuate o dată la 6 luni de către medicul dentist. Spațiile mai greu accesibile cu tartru aderent se vor igieniza mecanic cu instrumente speciale de detartraj: chiurete parodontale și scalare. Prin îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului și prin menținerea unei igiene corecte, semnele de afectare gingivală vor dispărea, iar gingia își va recăpăta starea de sănătate inițială. Gingivita simplă netratată va evolua în anumite zone ale cavității orale spre boala parodontală. Netratată, aceasta se va extinde treptat la tot mai mulți dinți, având o evoluție cronică și într-un final, după distrucții extinse, se vor pierde dinții. Tratamentul bolii parodontale este mult mai complicat și mai laborios decât al unei gingivite simple, de aceea este foarte important să se intervină în stadii cât mai incipiente ale bolii. (Fig. 5.1.5, 5.1.6, 5.1.7)
Bibliografie:
Newman M., Takei H., Carranza A.F., Newman and Carranza’s Clinical Periodontology EBook 13th Edition 2018.
Reddy S.,Essentials of Clinical Periodontology and Periodontics 5th Edition.
micro tratamente/macro rezultate
Contact
Hai să vorbim!
Zâmbetul tău este prioritatea noastră, contactează-ne pentru o consultație!