Procesul alveolar (osul în care sunt implantați dinții naturali) are un rol de susținere a acestora și de preluare a forțelor masticatorii. Pierderea dinților și implicit a funcției va duce la resorbția graduală a osului alveolar.
Reducerea cantitativă a ofertei osoase se întâlnește frecvent în rândul pacienților care necesită tratament implantar. Aceasta este direct proporțională cu timpul scurs de la pierderea dintelui până la momentul prezentării la medic. Pentru aplicarea implantului, adică a părții care înlocuiește rădăcina dintelui, este necesară o anumită grosime și înălțime a osului, astfel încât implantul să fie înconjurat în totalitate de acesta. În continuare vom prezenta câteva situații în care vă puteți afla și tratamentul de care veți beneficia.
Prima situație este cea ideală, în care dintele nu este pierdut de mult timp și nu au existat procese patologice care să ducă la resorbție osoasă (boală parodontală, infecții, chisturi endoosoase). În acest caz, necesitatea unei reconstrucții osoase este puțin probabilă, de cele mai multe ori oferta osoasă fiind suficientă pentru aplicarea implantului.
Pentru evitarea pierderii osoase, în anumite cazuri, medicul poate reconstrui imediat postextracțional alveola dentară astfel încât resorbția să fie minimă (Fig. 7.4.1).
Figura 7.4.1 Reconstrucția imediată postextracțională a alveolei incisivului central și aplicarea impl7a.4.n1 tului după 4 luni
Dacă timpul scurs până la tratament este mai lung sau există procese patologice care afectează țesutul osos, atunci probabilitatea necesității unei reconstrucții crește. În acest sens există alte două scenarii. Dacă pierderea osoasă nu este mare, medicul poate să aplice implantul și să facă reconstrucția osoasă în același timp, urmând o perioadă de vindecare de 4-6 luni, după care va fi aplicată coroana dentară. Dacă pierderea osoasă este mare se impune în primul timp reconstrucția osoasă (Fig. 7.4.2), iar după 4-6 luni de vindecare aplicarea implantului urmată sau nu (în funcție de calitatea osoasă) de alte 4-6 luni de vindecare.
Figura 7.4.2 Imaginea radiologică a unui defect osos maxilar înainte și după reconstrucția osoasă
O altă situație frecventă este pierderea înălțimii osoase în zonele laterale maxilare, zone în care în imediată vecinătate se află sinusul maxilar, o cavitate pneumatică cu rol în respirație. În această situație medicul trebuie să reconstruiască defectul osos vertical astfel încât oferta osoasă să fie corespunzătoare, intervenție denumită „Sinus lift” (Fig. 7.4.3). De asemenea și în acest caz sunt situații în care implantul se poate aplica imediat sau după un anumit timp de vindecare.
Figura 7.4.3 Recuperarea înălțimii osoase prin „sinus lift” extern și aplicarea implantului în aceeași intervenție chirurgicală
Materialele utilizate în vederea reconstrucției sunt materiale biocompatibile astfel încât nu trebuie să vă faceți griji că organismul dumneavoastră ar putea să le respingă. Alegerea unui material sau al altuia, precum și a țesutului osos propriu recoltat se face pe baza cantității osoase de care dispuneți în momentul tratamentului. Fiecare tip de material are proprietăți diferite și implică avantaje și dezavantaje.
Sunt și situații severe în care pierderea osoasă este foarte mare și cuprinde întreg osul maxilar sau mandibular, iar reconstrucțiile convenționale nu sunt posibile. În acest caz medicul vă poate propune intervenții chirurgicale mai ample, spre exemplu recoltarea de grefe osoase din creasta iliacă.
Reconstrucția osoasă presupune o intervenție chirurgicală nedureroasă, care poate să dureze între 30 de minute și aproximativ 2 ore. Perioada de recuperare este de asemenea nedureroasă și durează câteva zile. Pe parcursul acestora poate persista un ușor edem. În acest sens medicul vă va recomanda să mențineți comprese reci și vă va prescrie medicamente antiinflamatoare. Alimentația poate fi reluată imediat după, dar aceasta trebuie să aibă o consistență moale. Firele de sutură se suprimă într-o etapă ulterioară între ziua 7-10 postoperator.
© 2026 Mb Dental. Toate drepturile rezervate.
