Limitări și alternative ale tratamentelor endodontice

O patologie care contraindică tratamentul de canal este fractura rădăcinii dintelui. Pe lângă rezistența scăzută a acestor dinți mai intervine și lipsa de etanșeitate a spațiului endodontic care nu ne oferă o predictibilitate în ceea ce privește viitorul dintelui pe arcadă. Această etanșeitate se reflectă și la nivelul coroanei dentare, adică pentru a avea un tratament de canal cu șanse de reușită cât mai mari, înainte de a începe un tratament, dintele va trebui izolat de restul cavității bucale (pentru a evita suprainfectarea), acest lucru se poate realiza cu ajutorul sistemului de digă dentară. Chiar există o expresie în endodonție „No Dam, No Endo”, care s-ar traduce liber: „Nu digă, Nu Endo”. Dar și așa, cu diferite manopere chirurgicale sau parodontale, acest deziderat este de cele mai multe ori împlinit. Nu în ultimul rând, un rol important îl are și pacientul, începând de la obiceiurile alimentare și vicii mergând apoi și până la factorul genetic. Există posibilitatea ca nu toți să reacționăm la fel după un tratament de canal.

Dacă după monitorizarea dintelui cu atenție pe parcursul unor perioade stabilite de timp, observăm că nu se produce nicio îmbunătățire, prima soluție ar fi retratamentul endodontic, adică se va interveni tot prin acces coronar pentru a reface tratamentul mecanico-antiseptic folosind materiale și soluții diferite. Din nou, urmărim evoluția iar în caz de eșec următorul pas ar fi rezecția apicală (chirurgical se îndepărtează o parte din rădăcină), cauza probabilă ar fi bacteriile care rămân atașate de rădăcină, metoda chirurgicală fiind singura soluție în acest moment.

Imediat după intervenția endodontului poate apărea o sensibilitate sau o ușoară durere ce se menține până la câteva zile, cauzată de trauma locală, dar aceasta se remite cu un antiinflamator. După finalizarea tratamentului, în extrem de puține cazuri, sub 5% conform literaturii de specialitate, poate să apară așa zisul „Flare Up” adică durere și inflamație, în acest caz putând fi indicate și antibiotice.

Bibliografie:

• Seltzer S, Naidorf IJ. Flare-ups in endodontics: I. Etiological factors. J Endod 1985; 11:472-8.
• Clinical and pharmacological management of endodontic flare-up, Harikaran Jayakodi, Sivakumar Kailasam, Karthick Kumaravadivel, Boopathi Thangavelu, Sabeena Mathew J Pharm Bioallied Sci. 2012 Aug; 4(Suppl 2): S294–S298. doi: 10.4103/0975-7406.100277.