Dezinfectanți și ace de lavaj

Irigarea este o parte cheie a tratamentului cu succes al canalului radicular, deoarece îndeplinește mai multe funcții mecanice, chimice și microbiologice importante. Irigarea este, de asemenea, singura cale de a ajunge în acele zone ale peretelui canalului rădăcinii care nu sunt atinse de instrumentația mecanică.

Succesul tratamentului endodontic depinde de eradicarea microbilor (dacă sunt prezenți) din canalele dentare și prevenirea infecției. Canalele sunt conturate cu instrumentar manual și rotativ sub irigare constantă pentru a îndepărta țesutul inflamat sau necrotic, bacterii/biofilm și alte reziduuri din spațiul canalar. Principalul rol al instrumentării mecanice este acela de a facilita o irigare, dezinfecție și obturare eficiente.

Caracteristicile optimale a unei soluții de irigare în tratamentul endodontic:

• Cost redus;
• Acțiune de spălare;
• Reducerea fricțiunii pentru instrumentarul mecanic;
• Creșterea puterii de tăiere a dentinei pentru instrumente;
• Controlul temperaturii;
• Disoluția materiei organice și anorganice;
• O bună penetrare în sistemul canalar al rădăcinilor dentare;
• Reducerea microbilor planctonici;
• Reducerea și îndepărtarea biofilmului microbian;
• Non-toxic pentru țesutul periapical;
• Non-alergenic;
• Să nu reacționeze negativ cu celelalte materiale dentare;
• Să nu slăbească rezistența dentinară.

Cel mai utilizat irigant din endodonție este hipocloritul de sodiu (NaOCl). Este singura soluție folosită în prezent care poate dizolva materia organică din canal. El este utilizat în concentrații cuprinse între 0,5-6%. Pentru a maximiza eficacitatea irigării cu hipoclorit în canal (Fig. 4.9.1), soluția trebuie reîmprospătată și păstrată în mișcare prin agitație sau irigare continuă. Viteza de dizolvare a țesuturilor poate fi crescută cu agitație eficientă și împrospătare.

EDTA-ul (concentrații de 15-17%) și acidul citric (concentrații de 1-10%) sunt niște chelatori, care sunt utilizați după NaOCl ca irigant final, pentru a îndepărta stratul de frotiu. Aceste soluții, în combinație cu hipocloritul, produc și o efervescență care crește puterea de curățare a canalelor (Fig. 4.9.2).

Soluțiile irigatoare se țin în seringi, de obicei în cele de 5 ml (Fig. 4.9.3) și se introduc în canale cu ajutorul unor ace speciale de irigare, de calibru mai mic și capete speciale de evacuare (Fig. 4.9.4), astfel încât să fie introduse pe o lungime cât mai mare a canalului (Fig. 4.9.5).

Mulți dintre dinții tratați sau retratați, sunt infectați sau prezintă o leziune inflamatorie periapicală (Fig. 4.9.6), de aceea evoluția cazului spre succes depinde foarte mult de îndepărtarea microorganismelor din sistemul canalar. Irigarea copioasă ne ajută, mai ales în cazul canalelor curbe și pentru a evidenția, curăța și obtura și anumite canale secundare ce sunt blocate de resturi dentinare (Fig. 4.9.7). Astfel, se reduce flora microbiană din sistemul canalar și din țesuturile adiacente favorizând vindecarea osoasă, situație observată după 6 luni în acest caz. (Fig. 4.9.8)

Bibliografie:

• Loel D A. Use of acid cleanser in endodontic therapy. J Am Dent Assoc 1975;90: 148–151.
• Haapasalo M, Shen Y, Qian W, Gao Y . Irrigation in endodontics. Dent Clin North Am 2010; 54: 291–312.)
• Peters OA. Current challenges and concepts in the preparation of root canal systems: a review. J Endod 2004; 30:559–67)
• Boutsioukis C, Lambrianidis T, Kastrinakis E, et al. Measurement of pressure and flow rates during irrigation of a root canal ex vivo with three endodontic needles. Int Endod J 2007; 40:504–13