Ești unul dintre medicii care realizează tratamente endodontice, sau de canal, cum sunt ele mai cunoscute în rândul pacienților. De ce și când te-ai hotărât sa alegi ti-ai ales aceasta specialitate?

La începutul anului V de facultate, când am considerat ca e timpul sa mă focusez spre o specialitate stomatologică, cu argumente pro/contra, m-am hotărât că endodonția este specializarea care mi se potrivește cel mai mult . Endodonția implică mai multe elemente pe care le-am regăsit la mine: îndemânare, migală, teorie, răbdare și tehnologie. După absolvirea facultății am ales așadar, rezidențiatul în specializarea endodonție în cadrul Clinicii de endodonție a UMF Iuliu Hațieganu din Cluj Napoca și apoi sa mă alătur echipei MB Dental, fiind clinica cu cea mai îndelungată experiența în endodonția la microscop din Cluj-Napoca.

De ce, sau din ce cauza sunt necesare tratamentele endodontice?

Putem spune ca tratamentele de canal ar fi o ultimă opțiune de a salva dintele înainte de o iminentă extracție și un eventual implant cu lucrare protetică. Dintele fiind o parte integrată a corpului nostru, dezideratul ar fi să încercăm să îl păstrăm cât mai mult cu putință. În lipsa lui pot apărea diferite modificări, care uneori fac dificilă și înlocuirea lui cu o lucrare protetică. Care ar fi cauza? Un proces carios care ajunge la nivelul camerei pulpare (unde se află nervul dentar) poate  infecta aceasta zona cu bacterii provenite din saliva din cavitatea bucală. De asemenea, datorită unei traume termice sau mecanice, nervul poate suferi o necroză pulpară (moare nervul), chiar daca estetic și vizual nu observam nici o modificare la dinte, ca orice moarte a unui corp biologic, acesta intră în putrefacție, care poate apoi să afecteze chiar spațiul din jurul rădăcinii dentare. O altă sursă de infecție a nervului dentar ar fi pe cale parodontală, adică a țesuturilor din jurul dintelui și din jurul rădăcinii dentare.

Știm ca majoritatea pacienților apelează la dentist mai mult din motive estetice. Care este percepția pacienților fata de tratamentele endodontice?

Este greu să ai o părere despre ceva ce nu știi cu exactitate, dar mai ales despre ceva ce nu este vizibil. Pe lângă arhicunoscutele obturații (”plombe”), lucrări protetice (”dinți falși”), extracții și implant, majoritatea pacienților știu doar că în anumite momente trebuie scos nervul; și cam atâta. Aici intervenim noi medicii endodonți, care, în primul rând, trebuie să le explicăm cu exactitate și pe înțelesul fiecăruia, ce facem noi exact, care sunt consecințele, alternativele și necesitatea manoperei. Acest dialog este foarte important pentru noi cei de la MB Dental și nu demarăm tratamentul până când pacientul nu este pe deplin lămurit. Având această abordare, sperăm si cred ca și reușim, sa scădem reticența pacientului când este vorba de un tratament de canal. Exista cazuri extreme in care s-au produs distructii mari ale osului in jurul varfului radacinii, acestea reparandu-se in totalitate dupa incheierea tratamentului de canal, asa ca in cazul de mai jos:

Există o percepție conform căreia extirparea nervului ar fi sinonimă cu moartea acelui dinte. Este adevărat sau nu? Este un dinte fără nerv mai predispus la probleme?

Din fericire noi endodonții credem și în “viața de după moarte”. Prin tratamentul de canal reușim să evităm o extracție și apoi un viitor implant, păstrând dintele natural. Acesta este avantajul major. Conform literaturii științifice rata de succes, însemnând lipsa problemelor ulterioare, trece de 90%.  Într-adevăr, realizarea tratamentului de canal presupune, pe lângă îndepărtarea nervului, și sacrificarea unei parți din dinte, însă   faptul că in clinica noastră toate aceste tratamente se realizeze la microscop, ne dă posibilitatea să fim extrem de conservativi cu dinții.  Restaurarea adecvată a coroanei dentare după un tratament de canal scade substanțial posibilitatea de apariție a complicațiilor.

Există cazuri în care nu se poate realiza un tratament endodontic sau situații în care nu dă rezultate?

O patologie care contraindică tratamentul de canal este fractura rădăcinii dintelui. Pe lângă rezistența scăzută a acestor dinți mai intervine și lipsa de etanșeitate a spațiului endodontic care nu ne oferă o predictibilitate în ceea ce privește viitorul dintelui pe arcadă. Această etanșeitate se reflectă și la nivelul coroanei dentare, adică pentru a avea un tratament de canal cu șanse de reușită cât ai mari, înainte de a începe un tratament, dintele va trebui izolat de restul cavității bucale (pentru a evita suprainfectarea), acest lucru se poate realiza cu ajutorul sistemului de digă dentară, care este de nelipsit în cabinetul MB Dental, nu doar în tratamentele de canal ci și în cazul altor patologii carioase. Chiar există o expresie în endodonție ”No Dam, No Endo”, care s-ar traduce liber: ”Nu digă, Nu Endo”. Dar și așa, cu diferite manopere chirurgicale sau parodontale, acest deziderat este de cele mai multe ori împlinit. Nu în ultimul rând, un rol important îl are și pacientul, începând de la obiceiurile alimentare și vicii mergând apoi și până la factorul genetic. Exista posibilitatea ca nu toți să reacționăm la fel după un tratament de canal.

Dacă procedurile endodontice despre care ne-ați vorbit nu dau rezultat, care este soluția la care pacientul poate apela?

Dacă după monitorizarea dintelui cu atenție pe parcursul unor perioade stabilite de timp, observăm ca nu se produce nici o îmbunătățire, prima soluție ar fi retratamentul endodontic, adică se va reinterveni tot prin acces coronar pentru a reface tratamentul mecanic-antiseptic folosind materiale și soluții diferite. Din nou, urmărim evoluția iar în caz de eșec următorul pas ar fi rezecția apicală (chirurgical se îndepărtează o parte din rădăcină), cauza probabilă ar fi bacteriile care rămân atașate de rădăcină, metoda chirurgicală fiind singura soluție în acest moment.

Cât timp durează un astfel de tratament ? E nevoie de mai multe vizite la cabinetul stomatologic sau se pot efectua într-o singură ședința? Ce complicații pot să apară?

Majoritatea tratamentelor de canal se realizează într-o ședință care durează aproximativ 90 de minute (cu anestezie, aplicare digă, radiografie pre și post tratament). Înainte de tratament însă, prima vizita consta într-o ședință scurtă unde in urma unei consultații de specialitate, stabilim si apoi explicam pacienților planul de tratament iar in final stabilim următoarele întâlniri. Aceeași regula se aplică și în cazul urgențelor, de exemplu, unde avem o primă ședință în care rezolvăm problema punctuală (durerea). Totuși, există cazuri, care pot impune ședințe intermediare, de cele mai multe ori de natura obiectivă: ședință suplimentară pentru a reface pereții dintelui pentru a avea o izolare perfectă, imposibilitatea de a usca canalele radiculare, situații neprevăzute.  Imediat după intervenția endodontului poate apărea o sensibilitate sau o ușoara durere  ce se menține până la câteva zile, cauzata de trauma locala, dar aceasta se remite cu un antiinflamator.  După finalizarea tratamentului in extrem de puține cazuri, sub 5% conform  literaturii de specialitate,  poate să apară așa zis-ul ”Flair-Up” adică durere, în acest caz putând fi indicate și antibiotice.

De ce este nevoie de microscop pentru tratamentele endodontice și de ce până acum câțiva ani nu se folosea?

Există un motiv logic, cel de magnificare, care ne ajută să observăm detalii, care altfel s-ar vedea greu sau chiar deloc cu ochiul liber. Mai mult decât atât, eu consider microscopul și un element de siguranță pentru manoperele care le efectuăm, având garanția unui tratament corect implementat. Un mare plus este și faptul ca utilizarea microscopului obliga medicul la o poziție de lucru șezânda, ergonomica, corecta care ii permite sa se concentreze mai bine asupra tratamentului pe care îl realizează.  Nu în ultimul rând, datorită camerelor foto/video atașate la microscop, putem să documentăm foarte ușor, fiecare pas, elementele vizuale pentru a le putea explica mai ușor pacienților, ajutându-i să înțeleagă mai bine ce facem noi. IN cazul prezentat mai jos puteti observa pe langa imaginile radiologice si fotografii din interiourl dintelui, un premolar care in mod particular poate sa aiba si 3 canale.

În România, în ultimii ani din ce în ce mai multe cabinete investesc într-un echipament de magnificare (microscop sau lupe), utilizarea lui nu era foarte mare în trecut, probabil din cauze financiare. Investiția era și rămâne in continuare mare, acest lucru înseamnă și costuri mai mari pentru pacient. Deci, prețuri mai mari pentru un tratament la care pacientul nu ii înțelegea mereu și pe deplin rostul si folosul.

Cum privesc pacienții aceste tratamente, având în vedere că totul se întâmplă în interiorul dintelui iar rezultatul nu este atât de evident și spectacular pentru ochii noștri, cum ar fi de exemplu, tratamentele estetice de albire dentară sau refacerea esteticii prin fațete din ceramică integrală sau zirconiu ?

Mulți dintre pacienți sunt într-adevăr mai reticenți, având in vedere ca tratamentul unui canal nu e vizibil cu ochiul liber, iar rezultatul este apoi greu de evaluat vizual spre deosebire de o coroană dentară sau fațetă din ceramică. Mereu am pornit de la premiza că un pacient trebuie să înțeleagă sensul și rostul unui tratament pentru a-i aprecia utilitatea și importanța ca parte integrantă în planul său de tratament global. În acest context, investim mult timp în a explica pacienților că tratamentul endodontic a unui dinte reprezintă fundația pe care se construiește apoi, exact ca un cazul unei case, pârțile vizibile, adică coroana. Fără o fundație sănătoasă nu exista tratamente estetice de succes, nici din ceramica, nici din zirconiu. Deseori utilizăm elemente care să ne ajute in explicații: poze realizate la microscop, radiografii 2D și 3D, planșe etc.

Chiar daca rezultatele muncii noastre se observă mai puțin în cavitate bucală, asta nu înseamnă ca aceste tratamente nu sunt necesare și este datoria noastră să le explicăm rolul lor, pentru a păstra în cavitatea bucală unii dinți care poate acuma câțiva ani sau în alte condiții erau extrași.

MB Dental

ianuarie 2019