Dr. Ionut Octavian Aiordachioaei

De cele mai multe ori cand se ajunge la necesitatea tratamentului endodontic, distructia coronara este extinsta, periclitand rezistanta pe termen lung a dintelui. In stomatologia moderna exista diferite variante de tratament pentru a avea cele mai bune rezultate si pentru a creste rata de succes a tramentului.

Va prezint un caz realizat impreuna cu colegul meu,  Dr. Sergiu Spataru, medic specialist endodont.  Dintele din imagine, un premolar cu o carie profunda si inflamatie ireversibila a nervului,  a fost tratat endodontic. Se poate observa cum una din crestele marginala este complet desfiintata impreuna o buna parte din coroana dintelui (cuspidul palatinal).

Dupa ce caria a fost in intregime curatata, s-au refacut peretii si s-a realizat tratamentul endodontic, apoi dintele a fost pregatit pentru a primi o coroana partiana.

S-a pastrat in intregime smaltul sanatos pentru a avea o adeziune optima, am luat amprenta dintelui restant, iar apoi,  in laboratorul de tehnica dentara s-a realizat coroana partiala  din material compozit. Coroana partiala a fost cimentata pe dinte, rezultatul estetic fiind unul de exceptie datorita integrarii coloristice pe care materialele fizionomice le pot oferi.

Necesitatea tratamentului endodontic vine in momentul in care distructia coronara provocata de carie/fracturi traumatice sau alti factori duce la deschiderea camerei pulpare si contaminarea spatiului endodontic cu bacterii provocand reactii inflamatorii ireversile la nivelul pulpei dentare (nervului) sau a spatiului periapical(varful radacinii).

Pentru cele mai bune rezultate in prevenirea fracturilor in urma tratamentului endodontic se folosesc coroane partiale cu protectie cuspidiana sau coroane totale.

In cazut molarilor/premolarilor care prezinta leziuni mezio-ocluzo-distale riscul de fractura de este foarte ridicat datorita desfiintari crestelor marginale de smalt, zone care oferta rezistanta dintelor. Studiile arata ca odata desfiinte aceste creste apare un grad forte mare de flexie la nivelul cuspiziilor (varfurile molarilor/premolarilor), iar cu cat cavitatea este mai profunda, ca in cazul dintilor tratati endodontic, lungimea cuspizilor creste ducand la o rata de flexie egala cu cubul lungimii. In astfel de situatii o restaurare directa din compozit (plomba) este de cele mai multe ori contraindicata deoarece fortele nu sunt distribuite in mod egal pe suprafata dintelui (fig1.) Protectia cuspidiana exact acest lucru in ofera, o distributie egala in axul lung al dintelui a fortelor ocluzare (fig2.) Avantajul coroanelor partiale cu protectie cuspidiana compartiv cu o coroana de invelis  totala este faptul ce dintele necesita o reducere a structurii sale cu 50% mai scazuta. Noile tehnici adezive fac posibila pastrarea a cat mai mult din dinte.

Dr. Ionut Octavian Aiordachioaei- stomatologie restaurativa