Riscurile unui tratament ortodontic

Se vorbește destul de frecvent despre beneficiile unui tratament ortodontic și despre schimbarea în bine pe care o aduce în viața pacienților, însă este la fel de important să se cunoască și aspectele mai puțin plăcute ale unui astfel de tratament. Orice purtător sau fost purtător de aparat dentar are cu siguranță în decursul celor câțiva ani de tratament cel puțin o experiență mai puțin plăcută. Însă, dacă rezultatul e pe măsura așteptărilor, aceste experiențe se uită repede. Ce trebuie să știți, deci, despre partea mai „întunecată” a tratamentului ortodontic?

• s-ar putea să doară – mai ales la început (este normal să apară un disconfort și este bine de știut că acesta este perceput diferit în funcție de gradul de toleranță la durere al fiecărui individ – de aceea unii pacienți spun că doare, alții spun că e doar ușoară presiune)
• s-ar putea să apară afte și leziuni pe mucoase
• orice tratament ortodontic va începe doar după stabilizarea bolii parodontale (când e cazul), însă igiena orală necorespunzătoare poate duce la apariția sau înrăutățirea acestei afecțiuni, caz în care poate fi necesară întreruperea tratamentului ortodontic până la stabilizare
• pierderea vitalității dinților este o complicație rară a tratamentului ortodontic și poate să apară la unii dinți traumatizați în antecedente sau care prezintă obturații (plombe) mari, aproape de camera pulpară (nerv). În această situație va fi necesar tratamentul endodontic (de canal).
• forțele aplicate asupra dinților, uneori chiar și cele ușoare pot determina un anumit grad de resorbție a rădăcinilor. Aceasta nu afectează stabilitatea dinților pe arcadă atât timp cât țesuturile de susținere sunt sănătoase, însă dacă este foarte extinsă, este posibil să fie necesară întreruperea tratamentului ortodontic o perioadă sau chiar îndepărtarea aparatului înaintea finalizării tratamentului. Este important de știut că dinții care au suferit un traumatism în antecedente au un risc mai crescut de a dezvolta resorbții radiculare, precum și anumite manopere (ex:intruzia), forțele excesive utilizate în tratament și durata prea mare a acestuia.
• pot apărea leziuni ale smalțului dentar (decalcifieri) – în situația unei igiene orale deficitare, placa bacteriană din jurul bracketurilor determină demineralizări ale smalțului care au aspectul unor pete albe, cretoase. Aceste pete pot chiar progresa spre carii mai profunde și necesită tratament după îndepărtarea aparatului dentar.
• disfuncțiile articulației temporo-mandibulare – se pot manifesta prin dureri musculare, dureri de cap, de ochi, tensiuni la nivelul mușchilor masticatori, zgomote articulare, modificări ale traseului sau amplitudinii de deschidere/închidere a gurii. În cazul în care prezentați unele din aceste simptome este important să anunțați medicul.
• tratamentul se poate prelungi – există situații în care tratamentul nu avansează precum ne dorim sau când este necesară modificarea anumitor aspecte în planul terapeutic, ceea ce afectează și durata tratamentului.
• La finalul tratamentului poate fi necesar să se realizeze anumite tratamente restaurative (obturații, coroane, fațete, fațete adiționale) pentru a obține o mușcătură ideală și/sau pentru a îmbunătăți aspectul estetic. Este important de reținut că prin tratamentul ortodontic nu reușim în toate cazurile să obținem o mușcătură perfectă și pot fi necesare mici „adiții” pe unele suprafețe dentare (ex: dinți cu forme atipice, mai mici, care determină o asimetrie în zâmbet). Tot pentru îmbunătățirea aspectului estetic poate fi necesară uneori o intervenție la nivelul gingiei (gingivectomie). În final, este minunat cum fiecare specialitate vine să completeze neajunsurile alteia pentru a obține zâmbetul perfect!