Periajul dentar este extrem de important pentru a mentine sanatatea dintilor, insa spatiile dintre dinti nu sunt in totalitate accesibile pentru periuta dentara. Zonele dintre dinti trebuie si ele curatate insa ele se pot igieniza doar folosind ata interdentara sau dusul bucal.
In cazul dintilor din prima poza (nr. 1), desi pacientul se periaza corect de doua ori pe zi, iar dintii par sanatosi la o evaluare superficiala, exista doua carii situate pe fetele vecine ale dintilor, cele care sunt inaccesibile periajului dentar (poza 1- zonele mai intunecate care corespund cavitatilor preparare din urmatoarele poze). Avand in vedere ca punctul lor de pornire este situat intre dinti, de cele mai multe ori sunt greu de observat de pacient si uneori chiar si de medic in lipsa radiografiilor. Cel mai frecvent, aceste carii pornite dintre dinti sunt cauzate de alimentele care, in timpul mestecarii, intra aici si nu sunt apoi indepartate cu ata dentara sau dusul bucal. Ele fermenteaza iar acizii rezultati ataca smaltul si produc carii pe fetele vecine ale dintilor.
Dupa indepartarea stratului superficial de smalt, puteti observa (poza 2) dimensiunea cariilor (zonele de culoare maro inchis), care sunt si in acest caz, ca de obicei, mai profunde decat asteptarile pacientilor. De cele mai multe ori pacientii sunt foarte surprinsi sa afle si sa vada aceste carii (medicii fie fac fotografii fie dau pacientilor oglinzi ca ca vada dintii) care au fost oarecum „mascate” unui ochi neavizat. Pentru a le putea curata se indeparteaza stratul de smalt de pe suprafata pe cere se mesteca. Astfel, se prepara cavitati care se extind pe cate doua fete ale fiecarui dinte: fata pe care se mesteca si fata care vine in contact cu dintele vecin. Caria este apoi complet indepartata (poza 3) de medic folosind frezele (cele care genereaza zgomotul atat de cunoscut fiecarui pacient). Cavitatile rezultate in urma curatarii sunt apoi dezinfectate si umplute, pas cu pas, folosind un adeziv si material de obturatie (rasini diacrilice compozite). Mai intai se refac cei doi pereti verticali vecini ai dintilor care vor trebui sa fie construiti in contact pentru a nu permite alimentelor sa patrunda intre dinti, atunci cand pacientul mesteca, pentru a produce noi carii si inflamatii ale gingiei.
Mai intai, medicul instaleaza pe fiecare dinte cate o matrice din metal, un fel de conformatoar care ajuta la construirea succesiva a peretilor dintelui (poza 4). Dupa refacerea primului perete a unui dinte, una dintre matrici este indepartata (poza 5). Ulterior, medicul reface peretele celui de-al doilea dinte si indeparteaza si a doua matrice (poza 6). Se va continua umplerea cavitatilor cu material de obturatie si se va modela o suprafata care sa aiba un relief cat mai asemanator cu cel initial, natural a dintilor. Este posibila chiar adaugarea unor pigmenti usor maronii, identici cu cei care exista uneori pe dintii naturali pentru a face obturatia perfect integrata in estetica generala a dintilor pacientului ( poza 7).
Dupa ce suprafetele obturatiei se finiseaza si se lustruiesc, se verifica cu o ata dentara daca cele doua plombe sunt in contact strans si nu vor permite alimentelor sa mai patrunda intre dinti.
Recomandam tuturor pacientilor sa nu neglijeze nici igiena interdentara, nici semnalele care pot indica o posibila carie interdentara: agatarea atei dentare care se scamoseaza, inflamatie cu usoara jena si sangerarea gingiei dintre doi dinti, retentia de alimente intre doi dinti si indepartarea lor cu greutate, sensibilitate la rece si dulce.
De cele mai multe ori cand se ajunge la necesitatea tratamentului endodontic, distructia coronara este extinsta, periclitand rezistanta pe termen lung a dintelui. In stomatologia moderna exista diferite variante de tratament pentru a avea cele mai bune rezultate si pentru a creste rata de succes a tramentului.
Va prezint un caz realizat impreuna cu colegul meu,Dr. Sergiu Spataru, medic specialist endodont.Dintele din imagine, un premolar cu o carie profunda si inflamatie ireversibila a nervului,a fost tratat endodontic. Se poate observa cum una din crestele marginala este complet desfiintata impreuna o buna parte din coroana dintelui (cuspidul palatinal).
Dupa ce caria a fost in intregime curatata, s-au refacut peretii si s-a realizat tratamentul endodontic, apoi dintele a fost pregatit pentru a primi o coroana partiana.
S-a pastrat in intregime smaltul sanatos pentru a avea o adeziune optima, am luat amprenta dintelui restant, iar apoi,in laboratorul de tehnica dentara s-a realizat coroana partialadin material compozit. Coroana partiala a fost cimentata pe dinte, rezultatul estetic fiind unul de exceptie datorita integrarii coloristice pe care materialele fizionomice le pot oferi.
Necesitatea tratamentului endodontic vine in momentul in care distructia coronara provocata de carie/fracturi traumatice sau alti factori duce la deschiderea camerei pulpare si contaminarea spatiului endodontic cu bacterii provocand reactii inflamatorii ireversile la nivelul pulpei dentare (nervului) sau a spatiului periapical(varful radacinii).
Pentru cele mai bune rezultate in prevenirea fracturilor in urma tratamentului endodontic se folosesc coroane partiale cu protectie cuspidiana sau coroane totale.
In cazut molarilor/premolarilor care prezinta leziuni mezio-ocluzo-distale riscul de fractura de este foarte ridicat datorita desfiintari crestelor marginale de smalt, zone care oferta rezistanta dintelor. Studiile arata ca odata desfiinte aceste creste apare un grad forte mare de flexie la nivelul cuspiziilor (varfurile molarilor/premolarilor), iar cu cat cavitatea este mai profunda, ca in cazul dintilor tratati endodontic, lungimea cuspizilor creste ducand la o rata de flexie egala cu cubul lungimii. In astfel de situatii o restaurare directa din compozit (plomba) este de cele mai multe ori contraindicata deoarece fortele nu sunt distribuite in mod egal pe suprafata dintelui (fig1.) Protectia cuspidiana exact acest lucru in ofera, o distributie egala in axul lung al dintelui a fortelor ocluzare (fig2.) Avantajul coroanelor partiale cu protectie cuspidiana compartiv cu o coroana de invelistotala este faptul ce dintele necesita o reducere a structurii sale cu 50% mai scazuta. Noile tehnici adezive fac posibila pastrarea a cat mai mult din dinte.
Dr. Ionut Octavian Aiordachioaei- stomatologie restaurativa
Atunci când dinţii prezintă distrucţii prea avansate pentru a mai putea fi restauraţi cu succes pe
termen lung prin metode directe se va apela la utilzarea reconstrucţiilor protetice. Cea mai cunoscută
variantă a acestor reconstrucţii o reprezintă clasicile coroane de acoprire (“îmbrăcarea dintelui”).
Trebuie ştiut că, de fapt, restaurările protetice sunt de mai multe tipuri, atât din punc te devedere al
formei şi extinderii acestora, cât şi din punct de vedere al materialelor folosite pentru realizarea lor,
fiecare prezentând anumite avantaje şi dezavantaje. Din acest motiv alegerea unui anumit tip de
reconstrucţie trebuie facută tinând cont de fiecare situaţie în parte.
Într-o clasificare simplistă am putea împărţi restaurarile protetice unidentare astfel:
În funcţie de materiale: – fizionomice: – metalo-ceramice (ceramică stratificată pe capă metalică)
– integral ceramice
– ceramică stratificată pe oxid de zirconiu
– oxid de zirconiu monolit
– nefizionomice: – diverse aliaje metalice, nobile sau nenobile
În funcţie de extindere: – coroane de acoperire (vor îmbrăca în totalitate dintele în cauză)
– coroane parţiale – inlay/onlay/ overlay(nu vor acoperi în totalitate
dintele în cauză)
Restaurările integral cermice, fie că vorbim despre coroane de acoperire, coroane parţiale sau
faţete, vin să raspundă celor mai ridicate cerinţe estetice. Datorită proprităţilor optice şi a
posibilitătilor de stratificare, masele ceramice permit obţinerea unor restaurări ce vor mima aproape
perfect aspectul de dinte natural. Un alt avantaj al restaurărilor integral ceramice, care în acelaşi timp
impune şi anumite condiţii în ceea ce priveşte alegerea şi prepararea dinţilor ce vor fi restauraţi, îl
reprezintă propritatea ceramicii de a putea realiza o adeziune chimică la smalţul dentar. Ca principale
dezavantaje am putea menţiona tehnica mai laborioasă de cimentare, necesitatea prezenţei unor
zone de smalţ (pentru a se putea realiza adeziunea chimică) şi aria mai restrânsă de indicații de
folosire. Deşi estetică, ceramica este în acelaşi mai puțin rezistentă la solicitările mecanice și la forţele
ce apar la nivelul cavității orale. Astfel restaurările integral ceramice au ca principală indicaţie zona
frontală şi cea premolară unde forţele dezvoltate sunt mai mici în cazul coroanelor de acoperire și a
punților dentare, în timp ce în cazul restaurărilor tip coroane parțiale (inlay/onlay) putând fi folosite
cu succes pe zona posterioară.
Primul pas în realizarea unei astfel de restaurări il reprezintă evaluarea dintelui ce va fi restaurat.
Acesta trebuie sa îndeplinească 2 condiții importante: să prezinte zone smalț, care să asigure
posibilitatea realizării unei cimentări adezive și să poată fi izolat corespunzător.
Atunci cand dintii au defecte de culoare, forma, proportii care sunt greu sau imposibil de rezolvat prin metode clasice de albire sau restaurare directa, fatetele dentare pot fi solutia care sa rezolve estetic zambetul dumneavoastra la cel mai inalt nivel de exigenta. Din perspectiva pacientului, acest tratament este unul usor de suporat care insa presupune mai multe sedinte si mai multe decizii de luat.
Frecvent, pacientii ajung sa ia in considerare varianta fetetelor ceramice, dupa mai multe incercari nereusite de restabilire a esteticii prin alte modalitati. Daca principalul motor al deciziei „pro„ este cel estetic, motivele de retinere ale pacientilor sunt cel mai adesea de natura financiara si psihologica, ca vor avea dinti „artificiali”/”pusi” sau ca niciodata nu este momentul „perfect„ pentru a demara un tratament atat de laborios care se intinde pe durata mai multor sedinte.
Care sunt pasii pe care trebuie sa-i parcurgeti pentru a avea fatete ceramice?
Pasul 1: Medicul realizeaza un set de fotografii initiale si ia o amprenta a dintilor pe baza careia se va confectiona in laboratorul de tehnica dentara un model din gips (mulaj sau replica identica a dintilor dumneavoastra). Tot in aceasta sedinta, impreuna cu medicul, dumneavoastra veti stabili detaliile viitoarelor lucrari protetice tinand cont de ceea ce va doriti: culoare, forma, dimensiuni. Este posibil ca unele dintre dorintele dumneavoastra sa fie imposibil de realizat din motive obiective pe care medicul vi le va explica.
Pasul 2: Pe acest model/replica a dintilor se realizeza modificarile care doresc sa fie obtinute (forma, marime), un fel de „preview„ a variantei finale la care se doreste sa se ajunga. Ulterior, aceste modificari se copiaza folosind un material provizoriu direct pe dintii dumneavoastra pentru a face o simulare „live„ a variantei finale la care se doreste sa se ajunga.
Pasul 3: Dintii se pregatesc (slefuiesc) minim invaziv (uneori nici nu este nevoie sa fie slefuiti) si apoi se ia amprenta lor pentru a fi transferata tehnicianului dentar sau unui aparat de frezaj computerizat CAD/CAM. Fatetele se realizeaza din ceramica, la culoarea stabilita in prealabil si se aplica doar pe o suprafara a dintilor, pe cea exterioara dinspre buze care este vizibila atunci cand zambiti larg.
Pasul 4: Se realizeaza una sau, posibil mai multe probe intermediare, pentru a verifica detalii tehnice de executie si adaptare dar si cele legate de aspect, estetica si functionalitate. La aceste probe atat medicu cat si pacientul intervin cu sugestiile si corectiile considerate oportune pentru a obtine rezultatul care a fost programat initial.
Pasul 5: Cimentarea (lipirea) variantei finale a fatetelor realizare. Aceasta faza este una extrem de importanta deoarece de perfectiunea lipirii de dinte a fatetelor poate depinde succesul lor pe termen lung. Fatetele sunt foarte friabile inainte sa fie cimentate, ele fiind extrem de subtiri (pot avea frecvent dimenini mult sub 1 mm grosime). Manopera de cimentare are mai multe faze in care se pregateste atat dintele cat si fateta prin aplicarea mai multor substante succesive pentru a obtine cea mai buna adeziune intre dinte si ceramica. Dupa cimentare veti primi indicatii si recomandari pe care va trebui sa le urmati pentru a ajuta la succesul pe termen lung al tratamentului pe care l-ati primit.
Pasul 6: Monitorizare prin verificarea comportamentului lucrarii la consultatii periodice.
Avantajele utilizarii Microscopului Operator Dentar (MOD) in stomatologia restaurativa
Restaurarile directe din materiale compozite (Obturatii/plombe) sunt cele mai reaspandite tipuri de restaurari la nivel mondial. Anual in lume se realizeza peste 500 de milioane de obturatii dintre care mai mult de jumate sunt din materiale compozite, datorita multiplelor avantaje pe care aceste materiale le prezinta.
Incepand cu anii’70 medicii dentisti au inceput sa analizeze utilizarea magnificatiei in stomatologie. Lupele dentare sunt cele mai frecvent utilizate dispozitive pentru magnificare, datorita preturilor mai accesibile si a usurintei de utilizare fara schimbari majore in protocolul de lucru si ergonomie. Ele sunt disponibile in multiple variante si modele oferind magnificari de pana la 6.5X. Exista si dezavantaje care limiteaza utilizarea lor in randul medicilor: lipsa pozitiei fixe (miscari fine ale capului medicului deregleaza imaginea campului operator marit); necesitatea schimbarii lupei pentru a obtine magnificatie diferita.
Au trecut deja mai mult de 30 de ani de cand medicii dentisti si-au pus problema utilizarii microscoapelor in stomatologia restaurativa, identificand avantajele magnificatiei in etapele de diagnostic si tratament. [1] Privita cu scepticism la inceput, introducerea efectiva pe scara larga a utilizarii microscopului in stomatologia restaurativa a evoluat destul de lent. Cresterea este insa evidenta in ultimii ani data fiind si familiarizarea lumii stomatologice cu microscoapele dentare, devenite deja dotare implicita pentru specialistii endodonti.
Principiile de baza ale stomatologiei restaurative nu s-au schimbat semnificativ in ultimii 30 de ani, insa criteriile estetice, biologice si mecanice sunt acum mai strict respectate de catre medicii dentisti, in spiritul uneirafinari bazate pe argumente stiintifice, evolutia materialelor, tendinta generala mondiala spre estetica si biomimetism. Mai mult, in ajutorul acestei tendinte a venit evolutia rapida a materialelor utilizate, a echipamentelor care s-au dezvoltat intr-un ritm alert aducand multe elemente de progres tehnologic dar, uneori, generand si dovezi contradictorii. Abundenta de instrumente si materiale din ultimii ani a condus la competitie acerba pentru obtinerea unor tratamente estetice, minim invazive, cat mai aproape de situatia naturala, mai rapide si predictibile avand si o rata de succes tot mai mare. Toate aceste cerinte care presupun precizie si finete sunt insa greu de indeplinit de catre operator in lipsa folosirii magnificatiei insotite de o buna iluminare.
Inca de la inceputul anilor 2000 principiile stomatologiei minim invazive au inceput sa fie tot mai des si mai amplu promovate in stomatologie [2]. David Clark, fondatorul Academiei de Microscopie Dentara si unul dintre pionierii miscroscopiei stomatologice spunea ca “cel mai mare indicator al retenției pe termen lung a dinților este volumul tesutului dentar natural sănătos care rămâne dupa ce incheiem tratarea unidinte”. [3].
Beneficiile utilizarii lui in stomatologie sunt unanim acceptate:
1. Vizibilitate crescuta
Datorita magnificarii si a luminii transmise prin fibra optica la campul operator este posibila tratarea cu mai multa precizie in conditii de vizibilitate incomparabil imbunatatite fata de privirea directa cu ochiul liber. [4]
2. Creste calitatea tratamentului
Exista numeroase studii publicate pe tema cresterii calitatii tratamentelor efectuate sub control microscopic datorita preciziei diagnosticului si realizarii mai fine a diferitelor etape de tratament [5-10]. 3. Tratamente minim invazive prin scaderea sacrificiului de tesutul dentar
Principiile stomatologiei minim invazive audevenit in prezento prioritate pentru fiecare medic dentist. Ele sunt mai usor de respectat lucrand cu magnificatie. Depistarea precoce a cariilor incipiente inainte de extinderea lor este imposibil de realizat cu ochiul liber fara magnificatie la fel caindepartarea materialelor de obturatie vechi in conditii de siguranta absoluta pentru tesutul dentar sanatos restant.
3. Scaderea tipului de adaptare ocluzala a restaurarilor directe
Utilizand magnificatia in faza de modelare ocluzala a materialelor compozite din care se realizeza obturatiile se pot reduce aproape total excesele de material aplicate la nivelul suprafetelor ocluzale, scazand asadar timpul de adaptare ocluzala.
4. Pozitie ergonomica de lucru
Medicii dentisti care folosesc microscopul operator dentar declara fara echivoc ca marirea campului operator, cresterea intensitatii iluminarii, pozitia ergonomica in timpul lucrului si certitudinea controlului procedurilor realizate conduc impreuna la scaderea drastica a oboselii oculare, a durerilor musculo-scheletale si scad oboseala psihica. Toate acestea aduc un beneficiu net in favoarea calitatii vietii medicului dentist in conditiile respectarii indicatiilor de ergonomie a lucrului la microscop.[11,12,13]
5. Siguranta si motivatia medicului
Utilizarea unui microscop creste siguranta abordarii anumitor tratamente prin increderea de reusita adusa de posibilitatea controlariisi verificarii vizuale precise a detaliilor care sunt importante in fiecare faza de lucru, de la curatarea si prepararea cavitatilor carioase pana la adaptarea de finete alucrarilor protetice ceramice etc.
6. Comunicare mai buna cu pacientul si asistentul medical
Utilizarea microscopului operator dentar ofera posibilitatea de a realiza fotografii si materiale video care la finalul tratamentului pot fi aratate pacientilor astfel incat acesta sa fie corect si deplin informat asupra particularitatilor cazului propriu. Imaginile au menirea de a face intelegerea mai usoara si explicatiile medicului argumentate. Mai mult decat atat, in munca la 4 maini, asistentul medical este mai eficient daca poate urmari direct (fie pe ecran fie printr-un ocular dedicat) campul operator asa cum il vede medicul, acest lucru dandu-i posibilitatea de a interveni prompt in anumite etape in care ajutorul este direct necesar (pentru adaptarea unei matrici, fixarea unei cleme de diga etc).
7. Evitarea iatrogeniilor
Lucrul intr-un camp operator bine iluminat si marit de peste 20 de ori ofera medicului posibilitatea de a fi extrem de precis in miscari atunci cand utilizeaza instrumentar agresiv, mai ales freze la turatii mari, montate in turbina sau chiar piesa contra unghi. Se pot asfel evita: atingerea dintelui vecin atunci cand se prepara cavitati proximale sau se slefuiesc dinti pentru lucrari protetice, indepartarea nedorita a unei zone de dentina care sa conduca la deschiderea camerei pulpare etc. Aceste lucruri sunt, in multe cazuri greu de controlat atunci cand nu exista magnificatie si iluminare buna, mai ales in conditiile in care campul operator este obstructionat vizual de prezenta apei de racire amestecata cu particule de smalt si rumegus dentinar.
Istoria altor specialitati medicale ne-a aratat deja ca noile echipamente au o durata de adoptare pe scara larga variabila, uneori chiar de lunga durata, existand un echilibru intre trei factori majori: beneficiile aduse tratamentului, costul de achizitie si efortul depus de medic in utilizarea lui. In cazul microscoapelor, pana in prezent, abia primul factor este de necontestat. Costurile si reticenta la schimbare continua sa fie piedici majore in raspandirea utilizarii microscoapelor in stomatologia restaurativa.
Introducerea magnificarii si imbunatatirea iluminarii campului operator sunt printre cele mai spectaculoase schimbari din ultimii 30 de ani in stomatologia restaurativa. Iluminarea cu fibra optica este factorul cheie care completeaza magnificarea oferita de microscop astfel incat tratamentele pot fi in prezent realizate in conditii crescute de siguranta si in conditii de calitate net superioare fata de trecut.
Dr. Marius Bud- stomatologie restaurativa la microscop, MB Dental Cluj-Napoca
În practica noastră de zi cu zi, întâlnim de cele mai multe ori situaţii care ne pun în dificultate. Dinţii care ne pun problemele cele mai mari, din punct de vedere endodontic sau al restaurării protetice, sunt cei cu distrucţii coronare extinse şi margini subgingivale. Întrebările cu cele mai grele răspunsuri, de care nu suntem niciodată convinşi sunt : extragem sau tratăm?
Când hotărâm extracţia unui dinte? Când tratăm?
În primul rând trebuie să avem stabilite limitele care ne impun una din cele două decizii. Care sunt condiţiile ca un dinte să poată fi restaurat protetic, dar să îndeplinească şi criteriile specifice endodonţiei? În medicina dentară modernă, tratamentele impun folosirea izolării cu ajutorul sistemului de digă, care stă la baza piramidei tratamentelor dentare. Situaţiile clinice ne arată că nu toţi dinţii sunt izolabili, cei care nu pot fi, ajung inevitabil la ultima manoperă din viaţa unui dinte – extracţia.
În ajutorul nostru vin procedurile care restabilesc marginile situate subgingival: gingivectomia, elongarea coronară, extruzia chirurgicală parţială şi extruzia ortodontică, fiecare cu indicaţii bine stabilite.
Gingivectomia este efectuată în cazurile în care distrucţia subgingivală nu este foarte avansată, elongarea coronară fiind indicată în cazul necesităţii osteoplastiei fiind caracteristică distrucţiilor profunde, extruxia chirurgicală parţială (figura 1) are avantajul nealterării osului alveolar şi al ţesuturilor moi, extruzia ortodontică asociată cu fibrotomia, având rezultate excelente, singurul neajuns fiind extinderea tratamentului pe o perioadă mai mare de timp.
Aceste proceduri ajută la creşterea ratei de succes pentru tratamentele noastre şi al gradului derestaurabilitate al unor dinţi care iniţial aveau un prognostic rezervat. Poziţionarea marginilor supragingival duce la uşurarea tratamentelor ulterioare şi restabilirea efectului Ferrule, indispensabil unei restaurări protetice de durată.
Obturaţiile cu amalgam (amestec de argint, pilitură de fier şi mercur) au fost, pentru mult timp, o soluţie în restaurarea dinţilor afectaţi de carii. Implicând costuri reduse şi având o bună durabilitate în timp, ele au fost realizate pentru prima dată în urmă cu mai bine de un secol şi continuă să fie executate, deşi popularitatea lor a scăzut odată cu eficientizarea obturaţiilor cu compozit.
Dincolo de concurenţa pe care le-au făcut-o obturaţiile cu compozit, mult mai estetice, de altfel, obturaţiile cu amalgam au pierdut în popularitate şi datorită temerilor conform cărora mercurul intrat în aliaj ar putea fi eliberat în organism, provocând, astfel, diferite afecţiuni.
În Suedia, spre exemplu, obturaţiile cu amalgam sunt interzise de aproape 10 ani. Întrucât mercurul poate cauza, se ştie, leziuni neurologice şi hepatice, amalgamul a fost privit cu tot mai multă circumspecţie, în ciuda faptului că nu a fost demonstrată ştiinţific legătură să cu apariţia anumitor boli. Din 1997, când Federaţia Dentară Internaţională şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii au negat orice risc pe care obturaţiile cu amalgam l-ar putea avea pentru sănătatea pacienţilor şi până în prezent, nu s-a dovedit niciodată contrariul. Cu toate acestea există ţări precum Suedia în care amalgamul este interzis pentru folosire în stomatologie.
Ceea ce s-a confirmat, însă, din seria dezavantajelor obturaţiei cu amalgam, a fost faptul că această poate afecta rezistenţa dintelui. Dacă obturaţia cu amalgam este extinsă – şi, de obicei, este, fiindcă ea necesită o retenţie mecanică ce nu poate fi realizată decât prin îndepărtarea unei suprafeţe destul de mari de ţesut – rezistenţa dintelui scade iar şansele apariţiei fracturii dentare cresc.
Pe lângă teama de mercur, infirmată de autorităţile în domeniu, sau de caracterul lor total inestetic (de care unii pacienţi nu sunt, totuşi, deloc deranjaţi, deşi, în timp, dintele capătă o culoare gri, imposibil de corectat ulterior), slăbirea rezistenţei dintelui este, de fapt, unul dintre motivele importante pentru care obturaţiile cu amalgam au fost devansate de cele cu compozit.
Amalgamul a fost mulţi ani un material larg utilizat în stomatologie. Avantajele şi dezavantajele acestui material au fost îndelung discutate şi analizat, un lucru este însă sigur: nu sunt estetice. ..
Deoarece vrem să le oferim pacienţilor noştri o experienţă cât mai plăcută la noi în cabinet, folosim diga atât pentru confortul lor, cât şi pentru liniştea noastră.
Tratamentul endodontic reprezintă baza pentru manoperele protetice care vin să restabilească funcţia şi integritatea dintelui. Totodată, tratamentul protetic asigură menţinerea în timp a succesului endodontic. Această legătură reciproc dependenţă trebuie să se regăsească în colaborarea dintre endodont şi protetician....
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Read MoreCookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Periajul dentar este extrem de important pentru a mentine sanatatea dintilor, insa spatiile dintre dinti nu sunt in totalitate accesibile pentru periuta dentara. Zonele dintre dinti trebuie si ele curatate insa ele se pot igieniza doar folosind ata interdentara sau dusul bucal.
Avantajele utilizarii Microscopului Operator Dentar (MOD) in stomatologia restaurativa
