Molarul de minte (sau măseaua de minte în limbajul de zi cu zi) este molarul care se formează, de regulă, în jurul vârstei de 10 ani, dar nu erupe decât foarte târziu, cel mai adesea între 17 şi 25 de ani. Cum, la această vârstă, se consideră că tinerii devin mai înţelepţi, molarul a fost botezat în consecinţă.

De obicei, pentru molarul de minte prognosticurile sunt riscante. În cel mai fericit dintre cazuri, cei patru molari de minte au suficient spaţiu să erupă, aşa că se dezvoltă normal, fără a afecta poziţia celorlalţi dinţi permanenţi.

De cele mai mule ori, însă, molarul de minte nu are spaţiul necesar pentru a erupe; el creşte strâmb, uneori perpendicular pe molarul vecin, determinând deplasarea şi înghesuirea celorlaţi dinţi.

De aceea, se recomandă extragerea lui înainte de a provoca dereglări ale dentiţiei. Oricum, dezvoltarea molarului de minte trebuie observată cu atenţie, fiindcă, din cauza plasării sale ce favorizează acumularea resturilor alimentare în zona în care a străpuns gingia, acesta este predispus frecvent la apariţia unor infecţii.

Există persoane care pot avea un al cincilea molar de minte, persoane care au patru, trei, doi sau un singur molar de minte, după cum există persoane care nu au niciun molar de minte. Din punct de vedere antropologic, molarii de minte sunt o moştenire genetică de la strămoşii noştri a căror dentiţie era extrem de solicitată date fiind alimentele dure, neprocesate, pe care le consumau.

Odată cu evoluţia speciei, dimensiunea maxilarelor s-a redus, îngreunând apariţia acestui ultim set de molari de care, datorită alimentaţiei moderne, nici nu mai avem atâta nevoie. Dacă molarul de minte erupe normal, cu atât mai bine, dacă nu, ne putem descurcă foarte bine cu cei 28 de dinţi permanenţi pe care îi avem.

De îndată ce aţi simţit că molarul de minte da semne că erupe, programaţi-vă totuşi o întâlnire la medicul stomatolog. În urmă realizării unei radiografii, veţi şti dacă acesta poate fi păstrat sau dacă e recomandată extracţia.