De-a lungul timpului domeniul materialelor utilizate în stomatologie a fost într-o continuă și accelerată dezvoltare, în fiecare an apărând pe piață noi produse cu proprietăți îmbunătățite. În stomatologia restaurativă idealul a fost întotdeauna înspre dezvoltarea unui material care îmbină estetica și rezistența într-un mod stabil și care nu își schimbă proprietățile în timp.

O perioadă îndelungată în topul reabilitărilor protetice s-au regăsit coroanele și lucrările metalo-ceramice. Acestea presupuneau adăugarea unui strat de ceramică, ce era responsabil cu partea estetică, pe un schelet din aliaj metalic ce conferă rezistență piesei. Însă substratul de culoare gri al metalului îngreuna obținerea unui rezultat estetic deosebit, atât prin opacitatea mai ridicată pe care o dădea coroanei comparativ cu dinții vecini naturali, cât și prin faptul că acesta colora în timp gingia din jurul său în nuanțe de gri. (Fig. 3.3.1)

În ultimii 10 ani modernizarea stomatologiei, posibilitatea abordării cazurilor tot mai dificile, dar și sporirea cerințelor estetice au determinat apariția și creșterea populari- tății unui material cu proprietăți superioare. Astfel a apărut în stomatologie oxidul de zirconiu, o masă policristalină de culoare albă, translucent, cu proprietăți comparabile cu cele ale titanului, ce prezintă numeroase avantaje și proprietăți deosebite: (Fig. 3.3.2)

Biocompatibilitatea: cel mai important, oxidul de zirconiu este un material bioi- nert, netoxic, ce nu poate determina reacții alergice. De asemenea, el nu coro- dează în contact cu saliva, nu își schimbă volumul sau textura în timp și nu colo- rează gingia din jurul său.

• Fiind un material lucios, el nu este aderent pentru placa dentară și nu necesită atenție și îngrijire specială, igiena și periajul obișnuit fiind suficiente.
• Rezistența: este cel mai durabil material din cele folosite la ora actuală în stomatologie. Coroanele din oxid de zirconiu pot obține o rezistență la fel de ridicată că a celor metalo-ceramice într-o grosime mult mai mică, creând premisele astfel pentru un tratament conservator, minim invaziv, prin care se va șlefui mult mai puțin din dinte. În plus, rezistența lor sporită le face o alegere potrivită pentru restaurările zonei laterale, unde forțele masticatorii sunt cele mai ridicate. (Fig. 3.3.3)

Estetică: culoarea albă și translucența ridicată comparativ cu lucrările metalo-ceramice îl fac o alegere ideală în tratarea cazurilor cu cerințe estetice ridicate. Permite obținerea unor rezultate excelente, coroanele din oxid de zirconiu fiind deseori greu de diferențiat față de dinții naturali adiacenți lor. (Fig. 3.3.4)

Rapiditate și precizie: spre deosebire de alte tipuri de coroane, cele din zirconiu sunt realizate complet digital, cu implicarea minimă a tehnicianului dentar. Amprenta dintelui șlefuit este scanată și introdusă într-o aplicație de design și programare, care va comanda o mașină de frezare computerizată pentru crearea lucrării finale. Procesul este astfel mult mai rapid și mai exact, și se va putea obține într-un timp mai scurt, cu mai puține vizite pentru probe la cabinet. Fig. 3.3.5.

Oxidul de Zirconiu cu siguranță va avea un loc de acum înainte în stomatologia modernă. Chiar dacă momentan prezintă și o serie de dezavantaje, cum ar fi costurile ridicate de producție, sperăm ca dezvoltarea și cercetarea constantă din domeniu să îi confere pe viitor o disponibilitate și accesibilitate tot mai ridicată.